Social-democraţii la răscruce: înainte sau la dreapta?

Întâlnirea este cea mai tranşantă demonstraţie de forţă pe care o face unul dintre potenţialii candidaţi la şefia partidului. La discuţii, liderii a 39 de filiale PSD şi-ar fi anunţat sprijinul pentru Mircea Geoană, punându-l astfel pe Adrian Năstase în stare de asediu. Ce speranţe le mai rămân celor din tabăra lui?

Părerea majoritară până deunăzi era că Geoană va trebui să-şi facă mea culpa în faţa congresului pentru pierderea alegerilor, să-şi împacheteze lucruşoarele din biroul de preşedinte din sediul central al partidului şi să se retragă cel puţin pentru o vreme din prim-planul vieţii politice. Întrevederea sa cu şefii locali, dintre care unii deţin felii importante din sursele de finanţare ale PSD, arată clar că Geoană nu are de gând să cedeze atât de uşor. Mazilirea lui Adrian Năstase cu cinci ani în urmă (şi el preşedinte al unei camere parlamentare la acea vreme) pare simplă astăzi în comparaţie cu situaţia în care se află Mircea Geoană.
Confruntarea dintre tabăra acestuia şi cea a lui Năstase se anunţă aşadar violentă. Intrarea lui Miron Mitrea în cursă va conta prea puţin, iar anunţul sec făcut sâmbătă de Cristian Diaconescu, devenit astfel candidat oficial la preşedinţia PSD, arată mai degrabă că nu pare pe deplin decis să-şi complice viaţa cu reorganizarea partidului şi relansarea lui pe scena politică. Să fie totuşi Diaconescu acea figură nouă la care visa Aurel Simionescu drept soluţie de salvare a PSD? Rămâne de văzut. E de aşteptat ca nici cealaltă tabără, din jurul lui Năstase, să nu stea cu mâinile-n sân.
Mobilizarea din interiorul PSD va trebui să ţină cont nu atât de numele viitorului preşedinte, ci şi de perspectivele social-economice ale ţării şi de obiectivele ce se impun. Emil Boc deja se pregăteşte pentru alegerile parlamentare din 2012 direcţionând investiţii cu precădere în zonele care l-au ajutat să câştige alegerile trecute, pe când PSD a desconsiderat dintotdeauna această strategie - ori a făcut prea puţin pentru fiefurile din estul ţării care l-au ajutat ani de-a rândul să câştige în alegeri. Drept urmare, pesediştii riscă să piardă în continuare nu doar parlamentari şi primari, ci şi electorat, iar aşa-zişii baroni locali, pe care încă se mai sprijină astăzi, să aibă picioare de lut peste trei ani.