Reacţia d-lui Stancu după congres a fost tipică, previzibilă, telefonată. Faptul că dl. Stancu s-a ofticat pentru că nu a prins un loc de vicepreşedinte a reieşit clar din următorul mesaj, citez: „În actuala formulă, în niciun caz nu mi-ar fi convenit să fiu vicepreşedinte. Ar fi fost de-a dreptul o mişcare proastă pentru Brăila... Nu cred că m-aş fi dus acolo dacă aş fi fost ales. Să fac ce? Să latru ca câinii ăia la lună? Degeaba? Să le vorbesc degeaba şi ei să voteze tot cum s-a stabilit la cârciumă cu o seară înainte?"
Aţi înţeles, da? Chiar dacă ar fi fost ales, dl. Stancu ar fi refuzat funcţia fără să stea pe gânduri. Căci, vorba aia, decât prost la oraş, mai bine la tine în sat fruntaş. Sunt convins că d-lui Stancu i-ar fi stat bine lătrând, cacofonic vorbind, ca câinii la lună, dar de ce să-şi răcească gura de pomană la Bucureşti, când poate fi în continuare dulău şef la Brăila, funcţie de la înălţimea căreia îşi poate permite să-i scuipe în cap pe coteii care latră aiurea la Luna lui de pe cer.