Vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, brăileanul Vasile Varga, se declară indignat de concluziile unui raport dat publicităţii recent de Consiliul Concurenţei, referitor la tarifele "aberante" practicate de notarii din România. Varga acuză Consiliul că prezintă date "care dezinformează grav opinia publică, uzând de trucuri ieftine, pentru a ajunge la concluzii eronate şi tendenţioase". În opinia notarului brăilean, "raportul conţine informaţii confecţionate pe baza unor aproximaţii sau aprecieri voit eronate şi pare destinat incitării opiniei publice şi denigrării instituţiei notariatului, care ar practica tarife şi onorarii «de 14 ori mai mari decât în Uniunea Europeană». Acest abuz ar sta la originea crizei imobiliare. Cu alte cuvinte, Consiliul Concurenţei doreşte să inducă în rândul populaţiei ideea că dacă locuinţele sunt scumpe şi nu se mai vând, aceasta se datorează onorariilor percepute de notari".
Vasile Varga este convins că persoanele de bun simţ au realizat "enormitatea acestui enunţ, care nu se sprijină pe niciuna dintre dovezile pe care raportul investigaţiei pentru analizarea pieţei imobiliare şi a serviciilor conexe tranzacţiilor imobiliare încearcă să le aducă". Mai exact, explică Varga, "Consiliul Concurenţei, cu rea credinţă, la cuantumul onorariilor precepute de către notarii publici, adaugă TVA-ul şi impozitele pe tranzacţii imobiliare, sume pe care notarul public le încasează în numele statului (obligaţie izvorâtă din prevederile Codului Fiscal) şi care reprezintă peste 70% din sumele pe care cetăţenii le achită la notarul public, pentru întocmirea actelor pe care le solicită. În realitate, onorariile notariale din România se înscriu în media europeană, în timp ce serviciile pentru care sunt percepute sunt incomparabil mai complexe, ele acoperind, de exemplu, cam 70% din activitatea de cadastru - acest capitol fiind de departe cel care măreşte costurile tranzacţiilor, deoarece pentru această activitate tarifele percepute depăşesc de cele mai multe ori valoarea terenurilor măsurate şi înscrise în Cartea funciară, mai ales în mediul rural".
Vasile Varga a oferit şi un exemplu concret: "Dacă avem un teren de 1 ha, care costă 4.000 RON, când se duce omul să-l înscrie în Cartea funciară, îl costă cadastrul, cu topometrist cu tot, 500 lei. Scoţi extrasul de Carte funciară, ca să faci actul de vânzare, costă 40 lei, faci actul de vânzare-cumpărare, plăteşti impozit de 2%, adică 80 lei. Faci actul de vânzare-cumpărare, onorariul notarului este de 195 lei. Te duci înapoi să-l înscrii în Cartea funciară, costă 60 lei. Când tragem linie, rezultă o cheltuială de 875 lei la un hectar. Din toţi aceşti bani, onorariul notarului este de numai 195 lei, care se impozitează cu 16%. Unde sunt taxele notariale aberante?! Aceste onorarii notariale nu se pot suprapune peste taxele pe care notarii le colectează pentru stat şi care sunt fixate de Ministerul Justiţiei. Dacă specialiştii Consiliului Concurenţei ar fi cunoscut acest aspect, ar fi realizat şi faptul că nu poate fi vorba de concurenţă în cazul serviciilor notariale, deoarece notarii exercită o activitate de interes public".
Notarul brăilean este de părere că dacă ar fi cunoscut aceste lucruri, specialiştii Consiliului Concurenţei ar fi putut evita şi alte erori "flagrante", precum intenţia de a transmite Guvernului propuneri de eliminare din cadrul legislativ a dispoziţiilor privind numărul de notari publici, a grilelor privind onorariile pentru tranzacţiile imobiliare şi a dispoziţiilor legate de alocarea teritorială a posturilor.
