În ultima perioadă, ştiri oripilante au făcut înconjurul televiziunilor şi al reţelelor de socializare. O cruzime fără margini, atât faţă de animale cât şi faţă de oameni. Să calci intenţionat cu maşina un câine care dormea, să-l legi pe un altul de căruţă apoi să dai bice cailor, să spânzuri un alt biet animal...Apoi, să dai foc cu premeditare unor vagabonzi care dormeau pe scările unui bloc, să arunci de la balcon o substanţă toxică care a rănit grav unul dintre copiii „obraznici”, prea deranjanţi cu joaca lor zgomotoasă...Să fii ditamai şeful poliţiei şi să-ţi îndemni subalternii să calce cu maşina „periculosul” ursuleţ de 6 luni, împuşcat în cele din urmă în Sibiu...Să fii ditamai procurorul -şef şi să iei apărarea unor sceleraţi care-au tăiat coada unei biete căţeluşe distrându-se copios şi filmându-se mândri de isprava lor...Sigur, la acestea se adaugă „banalele” violenţe din familiile românilor în care femeile şi copiii sunt victime sigure câtă vreme legea ordinului de protecţie este ZERO. După cum ZERO este şi legea de protecţie a animalelor, iar iniţiativa de modificare a actului normativ în sensul înăspririi pedepselor zace prin Parlament. Sigur, vor fi unii care vor zice că nu este o prioritate. Oare? Într-o societate plină de violenţă fizică şi verbală, legi care să sancţioneze DRASTIC comportamentul antisocial nu sunt necesare? Sunt. În fond, ce contează mai mult decât integritatea fizică a persoanei...Până la eradicarea corupţiei, în România ultimilor 26 de ani nu s-a reuşit diminuarea fenomenului extrem de toxic al violenţei domestice. Mai ales când este vorba despre familii la limita subzistenţei, poliţiştii tratează aproape cu indiferenţă scandalurile, bătăile şi ameninţările. Diferenţa între un câine schingiuit şi o femeie sărmană, fără carte, tocată de un bărbat beţiv, aproape că nu există. La fel, este vreo diferenţă între un animal bătut cu cruzime, de care nu-i pasă nimănui şi un copil ucis în bătaie după ce instituţiile statului l-au „reintegrat” în familia naturală? Tot violenţă este şi-ntr-un caz şi-n celălalt. Sigur, de fiecare dată auzim formula: nu este suficientă legislaţia. De parcă România nu este guvernată de 26 de ani, de parcă România n-are Parlament de atâta amar de ani!
Se apropie din nou alegerile, ne vom vota din nou parlamentarii. Cu toţii, de la dreapta la stânga, vorbesc despre responsabilitatea clasei politice. Vorbe. Pe ici pe colo şi-au cosmetizat listele, dar pe poziţii eligibile, fiţi fără grijă, se află cine trebuie, plus penali, traseişti, securişti, afacerişti...De ce îi doare-n cot şi-şi văd de ale lor în continuare? Pentru că-şi permit! Pentru că sunt votaţi! Pentru că mulţi penali, mincinoşi, demagogi, sunt în topul încrederii românilor pe locuri fruntaşe. Aceiaşi români pentru care „bătaia este ruptă din rai”, aceiaşi români pentru care a da cu securea într-un animal este un obicei ancestral. Nu mai condamnaţi clasa politică! Uitaţi-vă în oglindă!
