Aşadar, eu cred că s-a dus dracului şi ultimul obiectiv care mai atrăgea cât de cât turiştii în Brăila. Nu ştiu ce reacţie vor avea turiştii din celelalte oraşe şi judeţe prietene, dar eu, unul, nu mă mai dau cu nămol de la Lacu Sărat nici dacă seacă balta. E drept că nici nu mă dor oasele, deci n-am niciun motiv să mă ung cu nămol, dar măcar aşa, de sanchi, puteam să fac să arăt precum Omu' Negru. Să sperii lumea din staţiune sau să-i iau la mişto pe jandarmi. Motivul pentru care Lacu Sărat m-a pierdut de client este că nu am încredere în apa lui Stancu. Bine, eu nu am încredere nici în Stancu, dar asta este altă discuţie pe care o s-o discutăm altă dată, ca să zic aşa. Dacă îmi apar, naibii, bubiţe pe spate după ce am să fac pluta în Lacu Sărat? Sau, mai rău, dacă o să chelesc în talpă după ce o să fac baie în apa injectată de Stancu? Cine o să mă despăgubească în aceste cazuri nefericite? -, căci la Stancu n-am nicio nădejde, evident.
Hai, să zic, dacă îmi plăcea să practic sportul numit nudism mai era o treabă. Adică aveam un motiv să merg la Lacu Sărat şi să mă bălăcesc în sare. Dar cum, în ciuda crizei, nu am rămas de tot în curul gol, am să-i las pe alţii să se despoaie şi să dea din mâini pe lângă garduri.
Ştiu că nu îl interesează, dar îl anunţ pe această cale pe Bunea Stancu că am şters Lacu Sărat de pe harta Brăilei, pe care o am tot timpul în cap, dar dacă el vrea să facă nudism în timp ce se dă cu nămol, eu nu mă opun. Dar nici nu pot să zic că sunt de acord.
