Structura anului școlar va fi schimbată radical. În loc de semestre, vor exista 5 module de învățare, care vor alterna cu 5 vacanțe, a anunțat, zilele trecute, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu.
Schimbarea trebuie pusă în practică începând cu anul școlar 2022-2023.
Deși la prima citire pare năucitor, specialiștii în educație certifică faptul că acest concept de module este o structură îmbrățișată de mai multe sisteme de învățământ din vest și că are în spate o abordare psihologică a efortului intelectual - sprinturi de cinci-șase săptămâni urmate de un repaus, benefice învățării.
Dar aprecierile se opresc aici. De fapt, din punctul de vedere al multor specialiști în educație, nu ideea e problema, ea poate fi discutată, ci modul în care ministrul se grăbește s-o pună în practică, deși această schimbare este una majoră și presupune planuri și norme foarte clare de implementare. Or, să vii la sfârșit de primăvară și să spui că la început de toamnă școala va începe după o structură complet nouă, care va da eminamente peste cap toată practica și regulile de acum, e o dovadă de superficialitate crasă, de decizii luate pe genunchi, doar de dragul de a rămâne în istorie drept un ministru reformator.
Ce mai contează ce schimbi, cum, când și de ce, câtă vreme te poți lăuda la tine pe scară că ai reformat sectorul pe care vremelnic îl conduci... Doar nu e primul ministru care gândește și procedează așa! Tocmai ”grație” unor astfel de ”mari reformatori” am ajuns unde am ajuns, în atâtea sectoare de activitate. Mediocri urcați peste noapte pe cai mari și care, de teamă că nu mai prind și ziua următoare, se grăbesc să schilodească, să taie, să modifice, să împartă...
La Educație însă, lucrurile par scăpate de tot de sub control, atâta ”abrambureală” și jemanfișism... Cel puțin din 2000 încoace, dacă îi dai deoparte pe Miclea și Funeriu, am înghițit reforme de 3 ori pe zi, niciuna sănătoasă și cu adevărat în beneficiul copiilor, dar și al societății. Pentru că, nu e prima dată când spun asta... unde educație nu e, nimic nu e!
Acum, o fi bun conceptul acesta gen sprint, dar dacă mă întrebați pe mine, împărțirea anului școlar în semestre, trimestre, module de 5, de țânșpe... ar fi ultimul lucru de reformat. La ce materii stufoase și programe supraîncărcate sunt obligați copiii noștri să înghită, la câte tone de teme pentru acasă au de făcut zi de zi, la cât cântărește ghiozdanul și cât de incorectă este evaluarea, zău dacă îmi pasă dacă au 2,3 sau 20 de module și vacanțe... oricum la câte teme au și pentru vacanță, în special cei mici...
Dar de ce să te apuci să rezolvi problemele cu adevărat stringente, de ce să gândești un plan pe termen lung de adaptare a sistemului la noile nevoi ale copiilor ori noile provocări ale societății? ... E de muncă! O reformă adevărată ar însemna și cap, și sudoare. Exact ceea ce le lipsește cu desăvârșire multor miniștri din ultimii 30 de ani.
