O pneumonie tratată în mod necorespunzător în închisoare, la începutul anilor '80, şi un cancer pulmonar i-au creat numeroase probleme de sănătate lui Vaclav Havel. El a petrecut cinci ani în închisorile comuniste înainte de 1989.
Havel, care a fost fumător înrăit, a fost operat în decembrie 1996 de cancer la plămânul drept. În afară de o bronşită cronică, el avea probleme cardiace şi tulburări intestinale.
În 1998, el a fost în pericol de moarte de două ori: în aprilie, când a fost supus în ultimă instanţă unei intervenţii chirurgicale în Austria în urma unei perforări a intestinului, apoi în august, din cauza unei crize cardiace.
În ianuarie 2009 el a petrecut două săptămâni la terapie intensivă la Praga pentru o inflamaţie pulmonară, în timp ce în mai 2010 a fost spitalizat în Statele Unite din cauza unor probleme cardiace.
În ultimele luni, Havel îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în casa sa de la ţară, situată la 150 de kilometri de Praga, după ce a fost spitalizat pentru scurt timp la 8 martie, din cauza unei pneumonii grave.
Vaclav Havel, eroul "Revoluţiei de Catifea"
Simbol al disidenţei anticomuniste, al renaşterii democraţiei în Europa de Est, fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a încarnat "Revoluţia de Catifea" din 1989, care a pus capăt fără violenţă regimului totalitar de la Praga
Primul preşedinte al Cehoslovaciei post-comuniste (1989-1992), apoi al Republicii Cehe (1993-2003), el a ghidat democratizarea ţării sale, apoi aderarea sa la NATO (1999) şi pregătirile pentru integrarea în Uniunea Europeană, finalizată în 2004.
După expirarea mandatului său în februarie 2003, în pofida sănătăţii sale fragile, dramaturgul şi fostul disident anticomunist al Cartei 77 s-a consacrat luptei pentru drepturile omului în Cuba, Belarus, Myanmar şi Rusia.
Refuzând exilul după ocupaţia sovietică din 1968, el a intrat în disidenţă pentru a redacta manifestul Cartei 77, o vibrantă pledoarie politică pentru drepturile omului. Angajamentul său i-a adus peste patru ani de închisoare, unde a scris celebrele "Scrisori către Olga", prima sa soţie.
Ales în funcţia supremă la 29 decembrie 1989, el a trăit ca un eşec destrămarea Cehoslovaciei, trei ani mai târziu
