Două supermarketuri foarte populare printre brăileni au fost sancționate cu amenzi usturătoare de către autoritățile pentru protecția consumatorilor, din cauza neregulilor constatate.
Nu intru în detalii, colegii de la ”Obiectiv” au oferit informații complete în articolul Super-amenzi la supermarket. Însă vreau să punctez trei aspecte importante: inconștiența comercianților și impactul ei asupra sănătății, vulnerabilitatea consumatorilor și ”grija” de care statul dă dovadă în asigurarea siguranței alimentare – trei comisari pentru un județ cu peste trei sute de mii de suflete.
Dar, să le analizăm pe fiecare în parte.
Siguranța alimentară. Aceasta ar trebui să fie o preocupare majoră pentru toți cei implicați în acest proces. Expresia ”de la furcă la furculiță”, standardul european pentru siguranța alimentară și control, atribuie responsabilitate egală pe întreg lanțul de producție, de la fermieri și procesatori până la distribuție, transport, comercializare, monitorizare și inspecții. Este standardul care asigură și sănătatea publică, dar și menținerea încrederii în industrie. De aceea, când cumperi carne, fructe, legume, lapte ouă sau produse procesate, când comanzi mâncare gătită sau când decizi să iei cina într-un restaurant, ai încredere că produsele sunt sigure și de calitate. Și, de cele mai multe ori, trăiești cu impresia că scump înseamnă și o doză mai mare de siguranță. Aiurea, neregulile acestea nu au fost descoperite într-un dugheană de la colț, ci în ditamai supermarketul! Cât despre restaurante, inclusiv cele de fițe, am văzut ce netrebnicii descoperă inspectorii: marfă expirată, igienă precară, manipulare necorespunzătoare etc. Să mai adaug și că unii producători sau comercianți sunt tentați să folosească aditivi sau conservanți pentru a prelungi durata de valabilitate a produselor sau pentru a le îmbunătăți aspectul, sau re-etichetează, sau re-procesează ...
Ei bine, multe, puține câte or fi – hoțul neprins e negustor cinstit - toate aceste practici, nereguli, încălcări flagrante ale legilor și bunului simț ne fac deseori să ne întrebăm dacă putem avea încredere în ceea ce cumpărăm. Iar asta mă conduce spre punctul doi - vulnerabilitatea.
Evident, veți spune, în era informației, conștientizând toate acestea, ne putem proteja. Da, tu poți, eu pot. Nu odată am folosit aplicația InfoCons pentru a face alegeri, nu pun un ac în coș până nu verific data, aspectul. Și? Arăta impecabil, era în termen, dar când am deschis ambalajul a trebuit fie să duc înapoi și să reclam, fie să arunc la gunoi. Informația și conștientizarea nu m-au ferit de neplăceri. Dar câți bătrâni credeți că procedează așa, când pentru cei mai mulți dintre ei prețul dictează. Și, culmea, ei sunt și cei mai vulnerabili.
Însă trecem peste și vă întreb: chiar și pentru noi, cei care ”putem” într-o oarecare măsură să avem o doză de control, e corect?! La urma urmei plătim, și nu puțin, pentru un serviciu, un produs. În plus, e aberant să purtăm întreaga responsabilitate pe umerii noștri. Legi avem, reguli clare, de asemenea. Și atunci, de ce ne ia durerea de cap când vedem rapoartele instituțiilor de control, fie Protecția Consumatorilor, Direcția Sanitară sau Direcția Sanitar-Veterinară?
Ei bine, în România, ca în multe alte domenii, ne lovim și aici de sancțiuni. Adică, exact ca în multe alte domenii, noi mângâiem pe creștet pe cei care încalcă legea. Or sancțiunile ar trebui să fie atât de mari încât, efectiv, nici să nu-ți treacă prin cap să faci vreo nefăcută, sau, elegant spus, în spiritul UE, să fie atât de mari, încât agenții economici să fie motivați să acționeze cu responsabilitate. Iar asta ține de guvern, de conducerile centrale ale acestor instituții de monitorizare și control. Și când la Brăila ai doar trei comisari...
Ei bine, și asta poate compromite încrederea. A noastră, a consumatorilor, în industrie, dar la fel de important, și încrederea lor, a procesatorilor, transportatorilor și comercianților corecți, în sistem. Un sistem tarat de atât de multe boli încât ... completați voi. Eu aș mai avea atât de multe spus, încât nu mi-ar ajunge tot ziarul.
