După ce a debutat în forță în weekendul 17-18 septembrie, Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative Brăila continuă săptămâna aceasta cu noi spectacole excepționale. Unul dintre acestea este comedia clasică „O noapte furtunoasă”, producție a Teatrului „Toma Caragiu” Ploiești, căreia regizoarea Sânziana Stoican îi aduce o viziune „fresh”. Sânziana Stoican este cunoscută publicului brăilean pentru spectacolele montate la Teatrul „Maria Filotti” - „Prințul nefericit” (2017) și „Casa” (2014), iar acum, la festival, vom descoperi cum „personajele caragialești își păstrează actualitatea, oglindind, cu umor, moravuri și situații des întâlnite în societatea contemporană”. Mai multe detalii despre spectacol și cum de reușește piesa să suprindă chiar și după aproape 150 ani de la prima premieră aflați din interviul următor.
- Discutăm imediat despre spectacol, dar aș vrea să știu mai întâi dacă ți-a fost dor de Brăila?
- Da, mi-a fost! Brăila este un oraș frumos, plin de contraste care te inspiră, iar prin intermediul spectacolelor pe care le-am lucrat în anii trecuți, la Teatrul «Maria Filotti» și prin spectacolele cu care am participat în alte ediții ale festivalului de teatru am avut ocazia să-i cunosc și pe spectatorii brăileni care au o atenție și o căldură aparte. De aceea, mă bucur să revin aici cât pot de des.
- Pe 18 ianuarie 1879 avea loc premiera piesei “O noapte furtunoasă”, pe scena Teatrului Național din București. De atunci și până în prezent, piesa a fost montată în nenumărate viziuni regizorale și distribuții. Cum e lumea lui Caragiale în viziunea ta?
- Cred că fiecare generație își poate avea propriul Caragiale. Niciun dramaturg valoros nu-și dorește ca piesa de teatru pe care a scris-o să ajungă un obiect de muzeu. Teatrul nu este muzeu și tocmai de aceea textele cu adevărat puternice au această calitate – rămân valabile și actuale și după sute de ani de la apariție și nu sunt înghețate în timp ca niște piese de muzeu fără viață. Dar, pentru ca acest lucru să se reflecte în spectacole, textele trebuie abordate fără prejudecăți și fără un «respect» scolastic. Caragiale, care a trăit ca un rebel, ne propune în textele lui un spirit de revoltă împotriva unei societăți care și-a pierdut orice repere. Ne vorbește despre minciună, obsesie pentru putere, lipsă de educație, cenzură, obsesia banilor, manipulare, violență și cruzime chiar. Dar presară peste toate acestea ingredientul eliberator care este comicul. Astfel, reușește un lucru extraordinar: să ne facă să vedem realitatea mai obiectiv și să ne facă să ne întrebăm dacă într-adevăr noi suntem chiar atât de diferiți de personajele de pe scenă. Iar dacă nu suntem, ce avem de făcut pe mai departe? Iată o întrebare valoroasă și utilă! Deci, lumea lui Caragiale în viziunea mea este una utilă nouă astăzi.
- Prin ce se deosebește spectacolul vostru? Ce aduce „fresh”?
- El a fost caracterizat într-adevăr ca fiind «fresh», fapt care mă bucură pentru că se adresează unor spectatori din 2022 și nu din 1879. Când am început lucrul la acest proiect mi-am propus de la început să păstrez în montare textul integral și să păstrez perioada în care se desfășoară acțiunea lui. Deci să nu-l aduc în contemporan forțat, ci să-i ascult viața interioară și personajele cât mai atent cu putință. Iar elementul de noutate din montare să apară tocmai dintr-o recitire proaspătă a situațiilor scenice, atât de bine cunoscute. Mici detalii presărate prin text m-au condus la descoperiri foarte interesante pe care le-am dezvoltat mai departe împreună cu Valentin Vârlan, scenograful spectacolului. Iar lucrul cu actorii a dus la împlinirea lor, așa cum le veți vedea în spectacol.
- Îți trebuie curaj să montezi un text clasic atât de cunoscut și care se joacă de aproape un secol și jumătate?
- Înainte de curaj îți trebuie să descoperi de ce ar fi el necesar acum, într-o altă montare, după atâtea altele. Dacă găsești asta, atunci, în timpul repetițiilor, de fiecare dată când îți mai pierzi curajul, există un motiv destul de puternic pentru a continua. Un fel de sens. Da, îți trebuie curaj, dar nu un curaj teribilist, ci un curaj încărcat cu sens și intenție.
- Dar care e cel mai mare risc pe care ți-l asumi ca regizor atunci când alegi să montezi „O noapte furtunoasă”?
- Cred că cel mai mare risc este să nu poți să uiți tot ce ai învățat. Adică să nu fii capabil să dai la o parte toate clișeele despre Caragiale care îți sunt întipărite în minte din alte montări. Să nu fii capabil să ignori sunetul unei anumite replici pe care o auzi involuntar așa cum a spus-o un actor într-o montare care ți-a plăcut mai demult. Să te debarasezi și de ce îți place și de ce nu-ți place. Dacă nu reușești să faci acest lucru nu ai libertate să descoperi nimic care să te surprindă nici pe tine, nici pe alții.
- Ce îi va surprinde pe spectatorii care au văzut “O noapte furtunoasă” de-a lungul timpului? Dar pe cei care văd spectacolul pentru prima oară?
- Niciodată nu poți să știi! Aceasta este și frumusețea unui spectacol de teatru. Aștept și eu să văd. Dacă spun ce cred eu că îi va surprinde le stric surpriza, nu?
- Ce ne poți spune despre actorii pe care îi vom vedea în distribuție, despre scenografie?
- Am avut norocul să lucrez acest text cu actorii teatrului «Toma Caragiu» din Ploiești care mi-au fost niște parteneri foarte dedicați. Au dorit din prima clipă să descoperim un altfel de Caragiale și am avut parte de niște repetiții foarte frumoase care ne-au inspirat. Îi veți putea vedea în spectacol pe Andi Vasluianu, Ioan Coman, Ionuț Vișan, Florentina Năstase, Cristian Popa, Theodora Sandu, Andrei Radu și Ion Radu Burlan. Scenografia spectacolului este semnată de Valentin Vârlan, scenograful cu care colaborez constant și care pentru acest proiect a gândit un decor extrem de surprinzător și versatil care a fost un suport important și pentru mine și pentru actori.
- De ce crezi că după atâția ani Caragiale încă e contemporanul nostru?
- Pentru că a atins, prin ce a scris, niște puncte esențiale ale naturii umane. Pentru că în spatele textelor sale există niște întrebări despre cum poate fi viața trăită în această țară. Știm că el nu a găsit răspunsul și s-a autoexilat la Berlin, unde a și murit. Aceleași întrebări ni le punem și noi astăzi. Cum trăim aici, astăzi?
- La prima premieră, cea din 1879, la sfârșitul spectacolului, Caragiale a fost huiduit „de o droaie de patrioți din Garda Civică”. Nu va fi cazul la Brăila anului 2022, dar aș vrea să știu cum ți-ai dori să fie primit spectacolul vostru de publicul care va veni la festival?
- Cu mintea limpede și cu inima deschisă!
- În final, ce e cel mai frumos la un festival de teatru și în special la acesta de la Brăila?
- Reîntâlnirea cu colegii din alte teatre, posibilitatea să vezi spectacole din altă parte, iar în cazul celui de la Brăila reîntâlnirea cu actorii și echipa Teatrului «Maria Filotti» pe care abia aștept să-o revăd! Și printre întâlniri și repetiții și spectacole o scurtă plimbare pe malul Dunării.
* Spectacolul „O noapte furtunoasă” este programat miercuri, 21 septembrie, de la ora 18.00, la Casa Tineretului, iar încă mai puteți achiziționa bilete online, de pe site-ul www.blt.ro. Informații și rezervări: 0239/613.969.
(Interviu realizat de Liliana NISTOR)
