Vineri, 15 octombrie, cu începere de la ora 20.00, a avut loc deschiderea oficială a clubului "Understage", primul proiect ambiţios pe linie culturală de pe harta de profil a oraşului. Din punct de vedere al conceptului cultural, "Understage" se află la antipodul a tot ceea ce reprezintă sistemul osificat şi inhibator de avânturi individualiste al instituţiilor de gen, care, de 20 de ani, cu unele mici excepţii, par a menţine Brăila într-o comă culturală, atât ca nivel valoric, cât şi ca ambianţă organizatorică a evenimentelor cu emblemă artistică. Alegerea organizatorilor pentru lansarea "Understage" a fost una care, sub aspectul unui eclectism de filiaţii socio-culturale, pare a exprima întocmai intenţia declarată a regizorului Radu Nichifor şi a artistului plastic Ion Sănduleac, şi anume aceea de a coagula în jurul clubului un ritm cultural conectat la ultimele tendinţe ale pieţei de profil. Evenimentul a fost marcat de un recital al reputatei cântăreţe şi actriţe Ada Milea, care şi-a câştigat notorietatea în alambicatul peisaj cultural românesc contemporan prin show-urile ei atipice, reunind în compoziţia lor elemente de teatru absurd şi de ludic cu alonjă pamfletară.
Când joaca devine motiv de existenţă
"Înarmată" cu binecunoscuta-i mimică polivalentă, ce acoperă un joc al măştilor cu trimiteri în diverse zone ale socialului ori ale butadelor livreşti, Ada Milea a dat o reprezentaţie profesionistă, originală, dezinhibată şi fără restricţiile încrâncenate ale unei forme fixe. Totul sub punctul de incidenţă al calamburului cu efect de terapie prin şoc istoric, al expertizei satirice, având ca ţintă metehnele sociale de azi şi dintotdeauna, şi al poveştilor "hardcore", de o factură imagistică cu deschideri largi spre universul benzilor desenate, cu personaje caricaturale şi, pe alocuri, sadice, ce-au amintit de atmosfera textelor întunecat-jucăuşe din albumul "Murder Ballads" al rocker-ului australian Nick Cave. Sub aspectul suportului literar, în câteva dintre piesele artistei s-au remarcat creaţiile a trei mari poeţi români: Emil Brumaru, Gellu Naum şi Marin Sorescu.
"Tovarăşul" Nicolae Ceauşescu, pe post de efigie interioară a confuzului spirit românesc, un pinguin tenor şi cu veleităţi de mic burghez, pe nume Apolodor, o Rodică jupuită în scopuri patriotice, şi anume pentru a fi făcută drapel, un pirat cu două picioare de lemn, unul dintre ele transformat în copac, şi alte asemenea specimene, care au frizat suprarealismul sau defectele umane, plus un complet de situaţii demne de o enciclopedie a râsu-plânsului, au ţinut, timp de aproximativ două ore, capul de afiş al recitalului, pe scena din subsolul spaţios al clubului "Understage", în aplauzele şi bis-urile unui public numeros şi cu o vădită simpatie pentru tipul de artist pe care îl reprezintă Ada Milea. Însă cântecul care a pus pe jar publicul a fost coloana sonoră ce deschide celebra piesă de teatru "Omul pernă", pusă în scenă, la Teatrul "Maria Filotti", de cunoscutul şi apreciatul regizor Radu Afrim.
Per total, deshiderea s-a dovedit a fi un real succes şi, mai ales, o infuzie de dinamism cultural.
"Pur şi simplu, eu mă joc de-a râsu-plânsu"
La sfârşitul evenimentului, reporterii "Obiectiv-Vocea Brăilei" au obţinut un interviu în exclusivitate cu Ada Milea.
- În primul rând, în melodiile tale se întrevede prezenţa unei satire, dar nu în forma ei clasică, în speţă incisivă, ci una mai blândă, care are în vedere ceva mai profund. Uzitezi de o anumită recuzită postmodernă, de o anumită sociologie a expresiei. De unde şi până unde satira se constituie într-un joc ce trebuie împărţit şi de unde şi până unde lucrurile încep să devină serioase?
- Lucrurile sunt mereu extrem de serioase, pentru că existenţa e serioasă. Însă nu stau niciodată să mă gândesc dacă, structural vorbind, e o satiră sau nu e o satiră. Pur şi simplu, eu mă joc de-a râsu-plânsu, în felul în care pot eu s-o fac. Fiecare are felul lui de-a exprima lucrurile. Eu am terminat Teatrul, iar muzica pentru mine e doar cea pe care textul o găseşte singur.
- Ce înseamnă relaţia ta cu Gellu Naum? De ce natură este această relaţie? Cum a ajuns poetul în această formă, cu toate că ne dăm seama că nu ai încercat să-l pui în scenă pe Gellu Naum?
- Cred că am încercat, cu ceea ce simt eu, să mă apropii de spiritul lui Gellu Naum. Mi se pare că ceea ce am făcut este în spiritul marelui poet suprarealist. Nu ştiu, cred că n-am inventat nimic. Doar l-am pus într-o anumită formă. Hai să spunem că am "inventat" doar nişte sunete pentru povestea asta, dar mi se pare că spiritul lui Gellu Naum a rămas acolo, căci e prea puternic ca să-l pot eu "dărâma" (râde)...
- Ai cântat şi prin alte ţări. Ce ai simţit în acele locuri? Cum ai perceput diferenţa dintre limbi?
- Este exact ceea ce spunea Herta Muller în "Regele se înclină şi ucide", şi anume că într-o limbă vântul stă, ceea ce mie mi se pare că exprimă o continuă ameninţare a repornirii. De exemplu, la nemţi, în limba lor, am simţit că totul se aşază... 
- Cum ţi se pare spaţiul de la "Understage" şi, per total, felul în care ai fost primită de publicul brăilean?
- Spaţiul e senzaţional! E un spaţiu care poate produce lucruri minunate, prin combinarea muzicii cu teatrul şi cu expoziţiile. În ceea ce priveşte publicul, am avut parte de o primire călduroasă.
Actorul Zoltan Butuc, live în "Understage"
Programul artistic a continuat în "Understage" şi sâmbătă seara, printr-un recital de blues-folk-rock al actorului român Zoltan Butuc. Actorul este cunoscut în lumea cinematografiei pentru multiplele roluri de la Hollywood, în filme precum "Youth without Youth" (regizor: Francis Ford Coppola, după nuvela cu acelaşi nume a lui Mircea Eliade), The Cave (regia: Bruce Hunt), Sex Traffic (regia: David Yates), Shadow Man (regia: Michael Keusch), etc.
