• evenimentul va avea loc sâmbătă, 23 martie, ora 16.00, la Librăria Cărturești, de la Brăila Mall • prezintă: dr. Claudiu Eduard Brăileanu, Adriana Bănică Petre și Manuela Alma Ciornei
Magistrat de carieră, scriitorul Adrian Victor Vank, își lansează, sâmbătă, 23 martie, ora 16.00, la Librăria „Cărturești”, din incinta Brăila Mall, cel de-al șaptelea volum, apărut la Editura Creator (Brașov), intitulat „Fragmentarium”. Asta după ce, anul trecut, în luna iunie, și-a lansat romanul „Aurora”, tot la Editura Creator, o carte incitantă, de aproape 400 de pagini, apreciată de cititorii brăileni și nu numai.
Prezintă: dr. Claudiu Eduard Brăileanu, Adriana Bănică Petre și Manuela Alma Ciornei. Invitați speciali: Elena Dițu și Georgiana Chiratcu.
Adrian Victor Vank s-a născut în municipiul Arad, la 15 ianuarie 1969. Studiile primare și gimnaziale le-a urmat în Arad. Este absolvent al Liceului Industrial Măcin, județul Tulcea, și al Facultății de Drept din cadrul Universității București, promoția 1993. Între 1993-2020 a urmat o carieră strălucită în magistratură, fiind judecător la Judecătoria Brăila, Judecătoria Galați și Tribunalul Brăila.
Cărți publicate: „Dresorul de cactuși”, Editura Libris editorial, 2019 (în coautorat); „ ... și Duminică e tot Sâmbătă”, Editura Creator, 2020 (în coautorat); „Futilități electorale și alte povești de adormit oamenii mari”, Editura Creator, 2020 (de asemenea, în coautorat); „Cele trei lumini ale Crăciunului”, Editura Creator, 2021; „Aproape adevărat”, Editura Creator, 2022, „Aurora”, Editura Creator, 2023.
Vă prezentăm, în premieră, un fragment din volumul „Fragmentarium” al lui Adrian Vank, ce urmează a fi lansat zilele acestea:
„Închid ochii, dar înainte ca imaginea străzii cu umbrele să mi se dezvăluie, stranie și tomnatică, aud strigătele Elvirei: Futu-i! Futu-i morții mă-sii! Futu-i morții mă-sii de viață! După ce cuvintele Elvirei îmi secționează timpanele, văd și imaginea străzii cu umbrele. Femeia de porțelan se leagănă leneș în vântul toamnei, vitrina cu tigăi este la locul ei, Mazeltov și Ilie Sărăcie poștesc un pet de Timișoreana, iar Elvira gesticulează nervoasă în fața lor. Părculețul din centrul orașului de lângă fluviu este pustiu, așa cum pustiu este și hotelul cu arhitectură comunistă ce răsare grotesc din spatele lui. Hotelul comunist pare că vrea să înghită tot bunul gust arhitectural al celorlalte clădiri. Poate că asta a fost intenția edilului din epoca în care a fost înfipt acolo. Ceasul din capătul parcului arată că este ora prânzului. Miroase puternic a mici. Întorc capul și văd că în fața sediului partidului cu membri nervoși (nu am folosit termenul „isterici”, pentru că acela este un alt partid) se află un grătar imens și doi bărbați, probabil membri de partid, pregătesc un festin cu mici, pâine, muștar și bere, multă bere. Cel mare și gras învârte micii pe grătar și îi stropește din când în când cu apă minerală carbogazoasă (să se frăgezească, știe artificiul de la nevastă-sa), iar cel slab, mult mai sprinten decât cel supraponderal, ia micii făcuți și pune alții, cruzi, în locul celor făcuți, pe grătar. Parcă sunt Stan și Bran, inegalabilii comedianți americani. La câțiva metri de grătarul de partid, Mazeltov și Ilie Sărăcie stau rezemați de peretele unei covrigării cu nume de sfânt. Majoritatea covrigăriilor au nume de sfinți. Excepție fac acelea care se numesc simplu, „Covrigărie”. Elvira gesticulează nervoasă în fața celor doi bărbați, Mazeltov și Ilie Sărăcie. Bustul doctoriței care și-a propus să învingă bătrânețea privește absent spre grătarul de partid și spre Elvira aflată în pragul unei căderi nervoase. Doctorița e moartă. Cred că nu a reușit să învingă bătrânețea. Ce ai, măi femeie?, întreabă curios Ilie Sărăcie văzând agitația Elvirei. Femeia se uită lung la Sărăcie și îi răspunde am pe naiba să mă ia. Privirea aprigă a Elvirei, care a însoțit răspunsul, și care nu era un răspuns propriu-zis, l-a determinat pe Ilie să bată în retragere, decât am întrebat, nu am dat cu parul, coană Elviro. În timp ce Ilie și Elvira aveau un dialog, care nu era un dialog, Mazeltov se chinuia cu petul de bere și era cât pe ce să-l dovedească dacă nu intervenea Elvira, care i l-a smuls din mâini. Elvira a dus petul la gură și a început să bea cu înghițituri mari, spre disperarea alcoolică a lui Mazeltov. După a patra înghițitură, Mazeltov strigă la femeie: Ce faci, bre, lingi toată berea? Elvira, fără a lua petul de la gură, îl împinge cu mâna rămasă liberă și, după ce lasă petul pe trotuar, se răstește la el: De la mine aveți bani de băutură, așa că... taci, în pi•da mă-tii. Elvira a mai murmurat o înjurătură și a continuat cu voce ridicată au legat-o pe Arabella. Ce, voi n-ați auzit? Mi-au legat-o pe cea mai bună. Cică făcea prostituție. Arabella făcea artă, nu prostituție, artă. Voi doi, nătângilor, nu puteți produce în două zile cât producea Arabella în juma’ de zi. Câtă artă le-a făcut și gaborilor, și uite că tot au săltat-o... ”.
