Ei bine, după 4 ani de concedii împărțite și para-împărțite în zile și zilișoare, anul acesta mi-am ”permis” un concediu din ăla adevărat, adică de 10 zile lucrătoare legate plus două weekenduri... Huzur!
Și... am fost la mare. La marea noastră. Ce aventură! Cu bilete cumpărate din primăvară, cine s-ar fi gândit că îmi voi petrece mult așteptata vacanță printre excavatoare. Dar asta a fost și bine, și rău. De fapt, a adăugat o pată de culoare și mi-a confirmat, o dată în plus (nu că ar mai fi fost nevoie), cât de puțin contăm noi, fraierii ăștia de contribuabili, alegători, cetățeni sau cum vreți să ne mai numim, în deciziile autorităților.
Am ales Jupiter. De la Olimp la Venus e porțiunea mea preferată de litoral românesc și asta pentru liniște și pentru promenadele generoase pe care îmi închei fiecare zi. Plimbările lungi, pe cât posibil aproape de malul mării, sunt deliciul vacanțelor mele. Minim 12.000 de pași în fiecare seară.
Hotelul bun, nu am ce reproșa. De multă vreme tânjeam să mă cazez acolo, doar că mi se părea prea scump. O ofertă bună pe care am prins-o la început de mai mi s-a părut noroc chior. Tânjeam după eleganța lui și plaja din imediata apropiere, pe care o consideram printre cele mai bune. Nisip fin, intrare lină, valuri frumoase, apă curată etc.
Am ajuns, ne-am cazat, fuga la bălăceală. Când colo, ce să vezi... nu prea departe, un dig lung apăruse din senin, iar intrarea în mare era plină de pietre. Apa însă curată, limpede și fără alge, caldă, așa cum nu am mai găsit-o de vreo 3 ani, valuri frumoase, nu prea mare înghesuială și, foarte important în această vară, excavatoarele se auzeau undeva departe. E bine, ne-am zis, copii n-avem, iar la cât și cum ne bălăcim noi, cu colac și încălțăminte specială, merge!
Și a fost aproape perfect pentru 2 zile, ne-am simțit ca în paradis, cam colțuros pe la picioare, dar nici noi suntem foarte pretențioși. Marți dimineață însă, apa tulbure... o fi fost furtună în larg, ne-am gândit. Așa că la prânz am mers liniștiți în cameră. După-amiază – nebunie! Toate umbrelele adunate într-un colț și plaja plină de utilaje, plină organizare de șantier. În doar câteva ore dispăruse tot. Fără nicio avertizare, fără pic de jenă că o stațiune întreagă rămăsese acum fără centimetru de plajă. Plajă aproape. Pentru că, am văzut seara, între timp se deschisese o porțiune generoasă de plajă la Neptun.
Dacă mă întrebați, pentru mine, care vin aici de mai bine de 20 de ani și am cât de cât o idee despre cum s-au transformat locurile, lărgirea plajelor este cea mai bună alegere. Iar ce am văzut la plaja proaspăt dată în folosință la Neptun, chiar mi-a plăcut. Sunt conștientă că a dispărut nisipul fin și, poate, Neptunul ar mai fi rezistat câțiva ani, dar Jupiter, Cap Aurora și Venus aveau nevoie de reamenajări urgente. Așa că salut și încurajez decizia. De ce să lucrezi însă vara, în plin sezon, aceasta este întrebarea.
Dar, așa cum zice românul, tot răul spre bine. Evacuați forțat din Jupiter am descoperit, în sfârșit, plaja Tuzla. Acolo paradis, parcă ar fi altă mare! Prețurile în beach bar (și la mâncare, și la băuturi) cam mari. Nu exagerat de mari comparativ cu orice altă stațiune, doar că Tuzla e plajă. Și punct! Să spui despre Tuzla că e cea mai frumoasă stațiune (așa cum am citit în multe articole ori recenzii pe internet) ... e o fractură clară de logică.
Tuzla este doar o localitate cu o plajă superbă. O plajă care merită cei câțiva kilometri de drum printre culturi agricole și praf. Dincolo de plajă însă, nu mai e nimic. Să scrii că e stațiunea care va detrona Mamaia și să ilustrezi articolul cu o imagine de sus în care se recunoaște clar zona Jupiter - Cap Aurora – Venus mi se pare inadmisibil. Nu neapărat pentru români, noi cam știm cu ce se mânâncă și litoralul și presa, cât pentru potențialii turiști străini. Că după ei tânjim, nu-i așa?!
