Am trăit în ultimii 30 de ani tot felul de crize politice. Și, mai profunde sau doar de suprafață, toate și-au pus amprenta asupra vieții noastre de zi cu zi, printr-un întreg tăvălung de consecințe: economice, financiare, sociale.
Pentru criza de acum, nu există însă termen de comparație. E atât de complexă și distrugătoare, încât orice variante de rezolvare aș lua în calcul, mi-e imposibil să văd un final onorabil. Nici pentru ei, politicienii, nici pentru noi, muritorii.
De ce? Pentru că această criză internă a PNL, o adevărată bombă cu ceas care lovește ritmic fix în vintrele partidului, este suprapusă dezgustător peste o altă criză, una semi-internă, dinăuntrul coaliției PNL-USR-UDMR, cea care și-a asumat guvernarea. Și nu e tot! Ca orice inițiativă de revenire urgentă la normalitate să fie mult îngreunată, în PNL au mai apărut și tot felul de aripi și aripioare, una mai nemulțumită ca alta, cea mai periculoasă fiind însă, categoric, cea a tânjitorilor după tovărășia cu PSD. O fi PSD varianta cea mai la îndemână pentru asigurarea majorității, dar e și cea mai păguboasă. Aș spune chiar fatală pentru imaginea PNL, în particular, și a dreptei, la modul general.
La ora la care scriu, nu știu cum se va dezamorsa conflictul guvernamental. Sunt atât de imprevizibili, încât e complicat din afară să faci predicții. Știu, însă, că de mai bine de o lună, parcă trăim și retrăim povestea Meșterului Manole - în timp ce noi așteptăm disperați construcția care să ne-asigure liniștea, adăpostul, ei fărâmă (încredere, speranță, nevoie de stabilitate și implicare în adevărata criză ce ne distruge ca nație, pandemia). Iresponsabili și surzi! Pentru că, oricât am striga, oricât de sfâșietoare ne-ar fi vaietele, parcă nimic nu reușește să răzbată până la ei. Sunt mult prea ocupați să dârâme noaptea tot ce se prefac a construi ziua, la sfârșitul fiecărei seri lăsându-ne tot mai dezamăgiți și îngrijorați, captivi între cărămizile impotenței lor guvernamentale.
Habar n-am care e, de această dată, răul cel mai mic. Dar, categoric, îmbrățișarea cu PSD e una de iudă. Riscant! Sper că susținătorii acestei idei înțeleg că materializarea ei va duce PNL la groapa democrației și va discredita pentru totdeauna noțiunea de liberalism autohton, de dreaptă reformatoare.
Dincolo de ei, însă, noi treversăm zile grele, victime ale unei crize politice pe cât de epuizante, pe atât de ilogice. Eu chiar nu identific un fundament palpabil, serios. Iar modul absolut execrabil în care a acționat președintele, îmi permite să speculez că e fabricată artificial din ingrediente precum interese, orgolii, funcții, polițe de plătit ori mișmașuri de recompensat. Pentru că, în toată lupta asta a lor, oricât m-am străduit, n-am văzut o fărâmă de interes general, de bine comun. Nu mai zic de compasiune, empatie, grijă față de popor. Un popor care trece prin cele mai negre zile ale istoriei contemporane, care, măcinat de furie și teamă, își numără zi de zi morții cu sutele și se zbate pentru o fărâmă de oxigen – la propriu și la figurat.
De aceea, să pui toate astea în plan secund, să lași o țară vraiște și un popor la mâna sorții doar pentru a-ți face tu, politician, mendrele, mi se pare criminal. Valabil pentru tot eșichierul politic ... număr pe degete atitudinile responsabile și deciziile înțelepte din ultimele săptămâni.
EDITORIALUL reprezintă strict opinia autorului.
