Mai bine de 20.000 de cărţi în limba franceză au dispărut pur şi simplu. Ele fac parte din donaţia comunităţii franceze din Belgia, "Operaţiunea Libertatea", din 1990. Această donaţie a fost obţinută de fostul viceprimar în acea perioadă, Vasile Datcu, care a apelat la bunăvoinţa viceprimarului din Bruxelles, impresionat de dorinţa românilor de a reînfiinţa societatea şi biblioteca "Voltaire". Societatea exista în Brăila din anul 1905, sub conducerea consulatului francez şi a dispărut odată cu venirea comuniştilor la putere, iar reînfiinţarea ei după 1989 s-a soldat cu un eşec. Cărţile donate de belgieni au rămas ale nimănui şi au dispărut încet, încet. Redactorii cotidianului "Obiectiv - Vocea Brăilei" au reuşit să dea de urma a 300 de volume, singurele rămase în urma impresionantei donaţii belgiene.
În aceste condiţii au stat cărţile mai bine de şapte ani
Drumul cărţilor
Aproape 20.000 de cărţi nu pot dispărea pur şi simplu de pe faţa pământului. Ele zac probabil undeva, tânjind după un spaţiu curat, în care să-şi poată împărtăşi lumina celor din jur. Aceasta a fost premisa atunci când s-a început reconstituirea drumului cărţilor donate Brăilei la un an de la Revoluţie. Totul a început în 1990, cu dorinţa viceprimarului de atunci, Vasile Datcu, de a reînnoda legăturile cu spaţiul francofon. "Datorită legăturilor directe pe care le-am avut cu viceprimarul din Bruxelles, am reuşit să fac demersurile pentru a obţine această donaţie. Din păcate, atunci când au sosit cele două microbuze cu cărţi, în jur de 20 decembrie 1990, 15.000 - 20.000 de volume în limba franceză, eu am fost la Bucureşti, la Alianţa Civică. Oamenii s-au dus la prefectură, dar de acolo i-au trimis la plimbare şi mai departe dr. Roşianu le-a depozitat într-o şcoală, undeva pe Campiniu. Din acel moment, eu nu mai ştiu nimic despre cărţi", ne-a declarat Vasile Datcu, cel despre care redactorii noştri aflaseră că s-a aflat în spatele donaţiei.
Fostul prefect de atunci, profesorul Viorel Pătra, ne-a spus însă că nu a trimis pe nimeni la plimbare, ci i-a îndrumat către Biblioteca Judeţeană. Chiar era convins că acolo se şi află cărţile. "Nu se poate să spună că nu sunt acolo. Vreau să mă privească în ochi şi să-mi spună că nu le au", ne-a spus profesorul Pătra. La Biblioteca Judeţeană, fostul director, Rodica Drăghici, ne-a mărturisit că nu a văzut nicio filă din cele două microbuze de cărţi. "Nu au vrut să le lase pentru că voiau ei neapărat să reînfiinţeze acea Asociaţie Voltaire. Nu am văzut nicio carte din acea donaţie", ne-a declarat Rodica Drăghici.
De fapt, aşa cum aveam să aflăm, cărţile, după ce au ajuns la dr. Roşianu, au fost depozitate într-o clasă a fostului liceu sanitar, acum transformat în spital de pneumoftiziologie. Cărţile au stat o perioadă acolo, dar când liceul s-a mutat din clădire, au fost transportate din nou, de această dată în podul Grădiniţei nr. 32. Încă mai erau multe şi fondul de carte putea fi salvat, însă nu a făcut nimeni nimic, deşi unii au încercat. Cărţile au stat în podul grădiniţei până în 2002, când conducerea instituţiei a considerat că sunt condiţii improprii pentru depozitarea volumelor. Ploua peste ele şi exista posibilitatea să ia foc, iar copiii ar fi fost puşi în pericol. "Am insistat să le ia, pentru că nu se mai putea, ploua peste ele, era periculos. Când le-au adus, au spus că doar provizoriu, dar a fost o crimă cum le-au luat din pod. Trânteau cutiile de sus, era cumplit să vezi ce fac cu cărţile. Mi-a părut rău, dar nu am avut altă soluţie. Nu ştiu unde le-au dus, poate ştiu cei din Primărie", ne-a declarat fosta directoare a grădiniţei, educatoarea Dumitra Dumbravă. La Primărie am reuşit să stăm de vorbă cu unul dintre cei care au participat la transportarea cărţilor, Cezar Grigoraş. "Mai mulţi angajaţi din primărie am fost trimişi să cărăm cărţile. Nu ştiu de ce, cum. Ne-au trimis, ne-am dus. Am fost mulţi, pentru că erau foarte multe cărţi. Cred că peste 15.000 de cărţi. Parcă îmi amintesc că le-am dus la Casa de Cultură", a spus Cezar Grigoraş.
La Casa de Cultură, într-adevăr, am găsit ce a mai rămas din donaţia de 20.000 de volume, vreo 300 - 400 de cărţi, prăfuite, arse de ploi şi soare, puse într-un colţ de scenă. Angajaţii au spus că s-au trezit cu ele peste noapte, prin 2002 şi nu a fost alt spaţiu disponibil decât scena, ce-i drept cumva acoperită, dar nu foarte bine. Angajaţii Casei de Cultură îşi amintesc că atunci când au fost aduse, li s-a spus că este numai pentru două săptămâni. "Au venit cu ele aici, le-au trântit în mijlocul scenei şi au plecat. Transportul a fost supravegheat de nişte profesori de franceză. Le-am spus că locul nu-i tocmai potrivit pentru nişte cărţi, dar au spus că oricum le vor lua în două săptămâni. Noi le-am aranjat, totuşi, frumos, unele peste altele, nu le-am lăsat grămadă, dar au trecut şapte ani şi nu a venit nimeni după ele, timp în care au fost la discreţia oricui. A şi plouat peste ele. Când hoţii au spart scena, au luat ce le-a plăcut, iar la o parte din ele au dat foc, să se distreze. Apoi, de vreo două ori, au mai venit oameni care spuneau că au fost trimişi de la Primărie şi au mai luat din ele. Noi nu avem niciun drept asupra lor, nu puteam să interzicem nimănui să ia din ele. Acum astea au mai rămas", ne-a declarat unul dintre angajaţi, arătându-ne cele aproape 400 de volume prăfuite, ca vai de ele. Abia se iţeau de după mobilierul prăfuit şi după tot felul de alte tablouri, rame, instrumente muzicale vechi. După ce am răsfoit una dintre ele şi am găsit ştampila pusă de comunitatea franceză din Belgia, am avut confirmarea că sunt cărţile pe care le căutam, cele din "Operaţiunea Libertatea", donate în 1990.
Una dintre cărţile din donaţia Voltaire, care poartă ştampila belgienilor, în cadrul "Operaţiunii Libertatea"
Abia după 20 de ani, cărţile ajung într-o bibliotecă
Acum, cea mai bună soluţie ar fi fost ca volumele recuperate să ajungă în patrimoniul Bibliotecii Judeţene. Prin bunăvoinţa scriitorului Vasile Datcu, acestea au fost încărcate de la Casa de Cultură şi au fost duse la Biblioteca Judeţeană. "Este mare păcat ce s-a întâmplat cu aceste cărţi. De la început ar fi trebuit duse la Bibliotecă, dacă nu aveau un spaţiu adecvat. Bine că am reuşit să recuperăm şi aceste câteva cărţi", ne-a spus Datcu. Sunt cărţi valoroase de beletristică, de artă, de istorie, medicină sau manuale, cărţi pentru învăţarea limbii franceze. Dintre volumele de beletristică descoperite pot fi amintite cărţi de poveşti publicate în colecţia Larousse, volume din creaţia scriitorilor Balzac, Prosper Merimee, Antoine de Saint Exupery - carte publicată la celebra editură Hachette, Jules Verne, Racine, Sartre, Guy de Maupassant - poveşti fantastice, ediţia completă, ca să nu enumerăm decât câteva. Mai erau o mulţime de albume de artă, istorice sau cărţi de educaţie culturală, medicală sau sexuală. Toate acestea au ajuns, în sfârşit, pe mâna specialiştilor de la Biblioteca Judeţeană, care le vor şterge de praf, le vor repara, acolo unde este cazul, şi le vor pune în circulaţie. "Abia mâine dimineaţă voi ajunge să văd această donaţie şi vom sorta cărţile, le vom repara şi ce va merita va intra în circuit, vor putea fi împrumutate de la standul cu literatură în limba franceză", a precizat directorul bibliotecii, Dragoş Neagu.
Această donaţie, care abia după 20 ani a ajuns la public, este mai mult decât binevenită. La Biblioteca Judeţeană există deja câteva zeci de cărţi din vechiul fond Voltaire, ce s-a putut recupera din biblioteca înfiinţată de consulatul francez la Brăila. "Atunci când au venit comuniştii la putere, biblioteca Cercului Voltaire a fost trecută în patrimoniul Bibliotecii Armencea, care ulterior a devenit Biblioteca Judeţeană. Acum, la noi, din vechiul fond Voltaire, mai sunt doar câteva zeci de cărţi, dar ne-am bucura să mai avem câteva sute de cărţi ca donaţie a Cercului Voltaire", a spus directorul adjunct al bibliotecii Judeţene "Panait Istrati", Rodica Drăghici.
Scriitorul Vasile Datcu a salvat ce s-a mai putut din donaţia de la Bruxelles către Cercul Voltaire, oferind cărţile Bibliotecii Judeţene
Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii
Iniţial, cărţile în limba franceză trebuia să fie primite de Vasile Datcu, însă le-a luat în primire dr. Roşianu, care apoi a demarat formalităţile pentru reînfiinţarea Asociaţiei Voltaire, fără să-l mai implice pe Vasile Datcu, refuzând orice ajutor din partea Bibliotecii Judeţene, din teama ca nu cumva fondul de carte să fie "înghiţit" acolo. Hotărârea judecătorească de înregistrare a Asociaţiei Culturale Voltaire a fost dată în iulie 1991, însă cu un sediu provizoriu, în casa unui arhitect, Mărăşeşti 14, membru pe atunci al Asociaţiei. Din păcate, la puţin timp după aceea, dr. Roşianu a decedat, iar totul a rămas în aer, inclusiv fondul pentru bibliotecă. La câţiva ani buni după nefericitul eveniment, dr. Nicu Teodorescu a dorit să reînfiinţeze Asociaţia şi a contactat câţiva profesori de limba franceză, pentru a o pune pe picioare. Astfel, prin anul 2004, în sufrageria dr. Teodorescu s-au întâlnit profesorii Alexandru Bunea, Ştefania Gârbă şi Mioara Bârzănescu. "Ne-am întâlnit atunci, am vrut să începem activitatea, dar nu aveam sediu. Am fost personal la primarul Cibu în audienţă şi ne-a spus că ne dă un spaţiu, dar ne trebuia bani să-l renovăm. Noi nu aveam atâţia bani, iar ca să solicităm fonduri ne trebuia asociaţia înfiinţată, iar ca să o înfiinţăm ne trebuia sediu şi ne învârteam într-un cerc vicios, aşa că am renunţat", a povestit profesoara Ştefania Gârbă. Ulterior, dr. Teodorescu a reuşit să recupereze din casa dr. Roşianu o copie a actului de înfiinţare a Asociaţiei Culturale Voltaire şi ştampila asociaţiei, însă tot nu s-a mişcat nimic, din lipsa unui sediu.
Tradiţie culturală din 1905
Cercul Voltaire s-a înfiinţat în 1905 prin bunăvoinţa diplomaţilor francezi care erau detaşaţi aici, la consulatul din oraş. Cercul avea bibliotecă cu secţie de împrumut, săli de lectură şi organiza evenimente culturale, concerte, lecţii gratuite de limba franceză. Membră a Cercului Voltaire a fost şi Cecilia Goangă, mama renumitului solist Petre Ştefănescu Goangă. "Când eram copil am luat lecţii de franceză gratuit acolo. Era profesor Jacques Budeau, care făcea parte din Legaţia franceză şi un alt profesor, Patnot, care s-a sinucis după ce au venit comuniştii la putere. Oamenii l-au văzut cum a intrat încet în Dunăre şi nu a mai ieşit. A avut un mormânt frumos în cimitirul catolic, avea o placă mare, de marmură roz. Acum nu mai este, nu ştiu ce s-a întâmplat", ne-a povestit dr. Teodorescu. Pe lângă celelalte activităţi, Cercul edita şi o revistă, "L'Effort", şi se organizau conferinţe. "Între anii 1924 - 1930 exista şi un cenaclu literar, unde veneau elevii şi se discutau noile apariţii editoriale, se ţineau şi cursuri gratuite, era o atmosferă extraordinară. Ţin minte, când eram în clasa a VI-a la liceu ne-a ţinut o conferinţă profesorul Rivarol. Era o adevărată universitate populară", ne-a declarat şi profesorul Alexandru Bunea.
