De câteva luni, Biserica Greacă din parohia "Buna Vestire" este într-o avansată stare de degradare, în timp ce Comunitatea Elenă şi Parohia "Buna Vestire" îşi dispută dreptul de proprietate asupra lăcaşului şi nu se face mai nimic pentru remedierea stricăciunilor. Astfel s-au pierdut timp şi bani, iar Biserica Greacă este în pericol de distrugere. Pe rol sunt trei procese. Unul prin care parohia solicită desfiinţarea încheierii de carte funciară de către comunitate pentru biserică, altul prin care Comunitatea Elenă solicită să i se recunoască faptul că ea este continuatoarea comunităţii din 1863, care a construit biserica şi altul intentat de parohie, prin care aceasta solicită dreptul de proprietate asupra bisericii, ce ar decurge din uzucapiune. Toate aceste procese sunt pe final şi fiecare dintre cele două părţi se declară câştigătoare.
Practic, în urmă cu câteva luni, din cauza ruperii unor burlane, apa a curs direct peste zidurile bisericii, s-a infiltrat şi a distrus o bună parte din ziduri şi picturi. Lăcaşul de cult altădată impunător, acum este jerpelit şi la exterior, şi la interior. Pe afară zidurile pe care s-a scurs apa au rămas fără tencuială şi se vede cărămida. Pe interior, tencuiala încă nu a picat, dar picturile din zona respectivă sunt definitiv compromise. Ferestrele bisericii, cândva acoperite cu geamuri subţiri de sticlă colorată care filtrau foarte frumos lumina soarelui, sunt acum înlocuite cu geam turnat obişnuit sau lipsesc pur şi simplu. Chiar şi fără aceste stricăciuni recente, se poate vedea că timpul a lăsat urme adânci. Cupola, pictată de Gheorghe Tătărăscu, a fost cândva reparată, însă pictura a rămas ciuntită. Asemenea reparaţii au mai fost făcute şi la alte picturi din naos şi pronaos, realizate de Livados şi Belizarie, însă frumuseţea imaginilor a avut de suferit. Candelabrul realizat din cristal de Boemia ar avea şi el nevoie de reparaţii. "La slujbe te trezeşti cu bucăţi de tencuială în cap. Starea de degradare a bisericii e atât de critică, încât e un risc adevărat pentru cei ce participă la slujbe. Oare chiar trebuie să aşteptăm să se întâmple ceva rău pentru ca cineva să ia atitudine?", se întreabă un enoriaş care a trimis sesizare redacţiei noastre.
"Noi avem banii şi aşteptăm finalizarea proceselor, ca să putem începe reabilitarea"
Comunitatea elenă spune că s-a interesat mereu de posibilităţile care existau de a aduce bani pentru finanţarea reabilitării Bisericii greceşti. În 1993 au primit 15.000 de dolari de la "Etva Bank", pentru a face câteva reparaţii în biserică. Tot în acea perioadă a venit guvernatoarea băncii amintite, a văzut biserica şi a hotărât să dea bani pentru repararea acoperişului, ceea ce s-a şi făcut în 1995, însă cel mai mare câştig a fost includerea lăcaşului de cult în programul Hyperb al Guvernului elen de reconstrucţie a Balcanilor. "S-au făcut proiecte, studii, devize de către specialişti, iar în 2005 s-au alocat aproape trei milioane de euro pentru reabilitarea bisericii. Noi avem banii şi aşteptăm finalizarea proceselor, ca să putem începe reabilitarea. În 2006, pentru a înlesni începerea lucrărilor, Comunitatea elenă a făcut intabularea lăcaşului. Din 2006 şi până acum au fost câteva mici animozităţi cu preoţii bisericii, dar nu le-am înţeles. Noi am intabulat biserica pe numele comunităţii pentru că ea este a comunităţii, însă parohia neagă acest lucru. Ne-a dat în judecată spunând că au dreptul asupra lăcaşului pentru că l-au administrat atâţia ani. Mai avem şi alte procese pe rol şi sperăm să câştigăm pentru a putea demara lucrările de reabilitare, deoarece banii pentru lucrări îi avem în contul comunităţii. Ordonatorul de buget pentru programul Hyperb prin care am primit banii este Ambasada Greciei", a declarat preşedintele Comunităţii, Haralambie Caravia.
"Cum să restaurezi o biserică ce ţi s-a şters din proprietatea sfântă a poporului?"
Pe de altă parte, preotul paroh al Bisericii greceşti, Filip Nicolescu, a spus că de fapt banii nu mai există, pentru că programul prin care trebuia primiţi banii nu mai funcţionează şi că acţiunea de intabulare făcută de comunitate a împiedicat derularea proiectului. Atât preotul paroh Filip Nicolescu, cât şi preotul protopop Gheorghe Marinescu susţin că nu au contestat şi nu vor contesta niciodată că biserica a fost ctitorită de comunitatea elenă, dar acum biserica aparţine parohiei. În sprijinul afirmaţiilor lor au două argumente. În primul rând, în 1872, atunci când s-a terminat biserica, prin sfinţirea ei aceasta a intrat în patrimoniul Episcopiei, cu personalitate juridică, sfinţirea ei fiind oficiată chiar de către episcopul de atunci, Melchisedec Ştefănescu. Apoi, imediat după 1990, Comunitatea elenă a solicitat Episcopiei toate casele şi terenurile sale, iar în urma unei întâlniri a conducerii Comunităţii cu PS Casian, episcop al Dunării de Jos, li s-au dat toate proprietăţile înapoi, cu excepţia bisericii şi casei parohiale. "Este bine de ştiut că în urma unor iniţiative total în afara rânduielilor canonice, statutare şi duhovniceşti, a tradiţiei şi a cooperării armonioase şi paşnice între românii şi grecii de la Brăila, sfântul lăcaş a fost din punct de vedere juridic fraudulos înscris în proprietatea unei asociaţii. Actualmente cazul este în justiţie. Ce păcat! Cum să restaurezi o biserică ce ţi s-a şters din proprietatea sfântă a poporului? Ce tragedie spirituală! Aceasta este principala cauză a tergiversării luării de măsuri de către Biserică", a declarat părintele protopop Gheorghe Marinescu.
"Noi ne-am îngrijit mereu de biserică, în 1995 chiar i-am făcut acoperiş nou şi ne-am îngrijit de toate documentele pentru ca biserica să intre în programul de reconstrucţie a Balcanilor. Avem o adresă a PS Casian, episcop al Dunării de jos, către Primărie, din 2006, în care se solicită autorizare de construire. Prin ESOAV - Programul elen de reconstrucţie a Balcanilor, biserica urma să primească 80% din banii pentru reabilitare, iar restul prin fundaţia Gligoride. Am obţinut aprobarea ministerului Culturii, s-a făcut proiectul şi am depus toate actele la Primărie. Toate documentele aveau ca beneficiar parohia. Acolo nu ştim ce s-a întâmplat, actele noastre nu mai sunt, iar actele comunităţii au drept beneficiar Consiliul Local Municipal. Cert este că acea finanţare nu a mai venit şi proiectul respectiv nu se mai poate aplica bisericii noastre. Acum, bani pentru renovarea bisericii nu are nimeni, dar vom face demersurile necesare, nu lăsăm biserica aşa. Şi noi vrem să o vedem reabilitată. Preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Bunea Stancu, a promis că ne sprijină să prindem lăcaşul într-un proiect de reabilitare", a mai explicat părintele paroh Filip Nicolescu.
Biserica greacă - o capodoperă a sfârşitului de secol XIXBiserica a fost începută la 1863, la solicitarea etnicilor greci din oraş, care doreau o biserică în care să se facă slujba în limba elenă. Terenul a fost cumpărat de trei greci înstăriţi, care reprezentau comunitatea înfiinţată tot atunci. Comunitatea elenă a fost recunoscută oficial de Cuza printr-un decret, chiar cu ocazia aprobării lucrărilor pentru biserică. A fost construită după planurile arhitectului Avraam Ioanidis din Brusa. Are dimensiuni impunătoare: 43,5 m lungime şi 21,5 m înălţime şi păstrează vitralii deosebit de valoroase. Picturile interioare au fost realizate de pictorii Gheorghe Tattarescu în 1890 - altar şi cupolă, Constantin Livadas Liochis în 1901 - naos şi Belizarie în 1946 - pronaos. Policandrele sunt realizate din cristal de Boemia, iar catapeteasma a fost lucrată în foiţă de aur de către meşteri aduşi de la Constantinopol. Cu timpul, biserica din Brăila a dobândit prestigiu. Astfel, în 1899, din dorinţa Epitropiei comunităţii elene din Brăila a sosit aici şi a slujit liturghia Episcopul Eparhiei Dunărea de Jos Parthenios împreună cu clerul oraşului Brăila. Biserica păstrează forma de cruce cu două turle. Stilul arhitectonic dominant este cel bizantin, cu influenţe antice elene, gotice şi de Renaştere.
Reabilitarea bisericii, dacă se vor găsi fonduri, va dura cel puţin trei ani. Pe lângă dificultăţile normale de reabilitare pentru un monument istoric, mai intervin câteva particularităţi care vor face viaţa grea restauratorilor. Trebuie găsită o soluţie pentru acoperiş, pentru că aşa cum este acum, aşezat direct pe cărămidă, duce foarte repede la ruginirea tablei. Ferestrele au avut vitralii realizate din geamuri subţiri, colorate, aduse din Italia. Geamul normal este mai gros şi vor fi dificultăţi la înlocuire. Mai mult, va trebui consolidată structura de rezistenţă, realizate reparaţii curente la învelitoare, scurgeri, elemente de faţadă, înlocuirea completă a instalaţiei electrice şi montarea unei centrale termice proprii.
