* în Sâmbăta Rusaliilor, în toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii, urmate de slujbe de pomenire a celor trecuți în eternitate * totodată, credincioșii vor aduce ofrande spre a fi binecuvântate de preoți, se vor reculege la mormintele celor răposați și vor da de pomană străchini de lut, fructe și bucate pregătite în casă
Sâmbătă, 22 iunie, înainte de Duminica Rusaliilor, sunt Moșii de vară (Sâmbăta morților), sărbătoare dedicată de veacuri pomenirii tuturor morților.
În toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii, urmate de slujbe de pomenire a celor trecuți în eternitate. Totodată, credincioșii vor aduce ofrande spre a fi binecuvântate de preoți, se vor reculege la mormintele celor răposați și vor da de pomană fructe și bucate pregătite în casă.
Biserica Ortodoxă a consacrat sâmbăta ca zi de pomenire a morților. Două dintre sâmbetele de peste an sunt dedicate în mod special pomenirii tuturor morților: Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a Infricoșătoarei Judecăți) și Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbata Rusaliilor). Ambele zile poartă în popor denumirea de „Moși” (cea dintâi, Moșii de iarnă, cealaltă Moșii de vară), pentru că în ele facem pomenirea părinților, bunicilor, moșilor și strămoșilor noștri cei adormiți.
Potrivit rânduielilor Sfinților Părinți, în Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau Moșii de vară), Biserica noastră strămoșească face pomenirea tuturor morților, rugându-se pentru ei prin rugăciunile și cântările înscrise în slujba zilei din Penticostar, „pentru ca și ei să se bucure de darurile Sfântului Duh”, a Cărui pogorâre este prăznuită în duminica următoare (23 iunie, Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile).
Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de „stare din care te poți trezi”. Hristos i-a dăruit cuvântului „adormit” înțelesul care îl asociază cu Învierea. Atunci când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Evanghelia după Luca: 8,52). Potrivit Sfintelor Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii sale pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecata de Apoi (Judecata Universală), când va avea loc învierea întregului neam omenesc și când vor fi rostite hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferință. Creștinii ortodocși se roagă pentru cei adormiți pentru că au credința că, prin rugăciuni, sufletele pentru care se roagă vor ajunge la Judecată într-o stare mai bună decât aceea cu care s-au despărțit de trup.
Moșii de vară. Datini și credințe
Moșii de vară reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale cultului morților din Biserica Ortodoxă. Înainte, se credea că sufletele morților, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare și au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană, în Sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau ritualuri de înduplecare și de „îmbunare” a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de tei și făceau pomeni fastuoase, practici care s-au păstrat până în zilele noastre.
De Rusalii (Moșii de vară), se dau de pomană vase de lut, căni, străchini și vase de lemn (cofe) împodobite cu flori și umplute cu lapte (orez cu lapte), vin sau apă. Se dau de pomană, de asemenea, fructe (mere, cireșe), colaci și bucate preparate în gospodării. În unele sate, Moșii de vară încep încă din dimineața sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor, însoțite de o lumânre aprinsă. Cel care primește pomana spune: „Bogdaproste!”.
Ritualul de pomenire a morților are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curățate din timp, iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfășoară ceremonialul de pomenire. Împăcarea sufletelor morților și întoarcerea lor în morminte depind, se spune, de bogăția ofrandelor (pomenilor), de rugăciuni și de respectarea ritualului.
