In sfirsit, e gata! A fost nevoie de 20 de ani si aproape sase milioane de euro, dar acum Braila beneficiaza de un nou canal colector, cu o capacitate dubla de preluare a apelor uzate si pluviale, fata de cel vechi. Teoretic, strazile orasului nu vor mai fi sub ape dupa fiecare ploaie puternica, asa cum se intimpla pina acum. Practic, vom vedea ce se va intimpla la prima rupere de nori. Ca va fi la vara, ca va fi anul viitor, asta doar Dumnezeu stie! Noi putem doar sa speram ca Braila are, la ora actuala, un sistem de colectare a apelor capabil sa faca fata puhoaielor.
Necesitatea unui nou canal colector a devenit evidenta pentru Braila, dupa avaria uriasa produsa in septembrie 1984 la vechiul canal de scurgere, care trece pe sub B-dul Dorobantilor. In acel an, colectorul Ghermani, construit inca din timpul primului Razboi Mondial, a cedat la intersectia dintre Dorobanti si Str. Theodor Aman. In urma incidentului, pe bulevard a aparut un crater de mari dimensiuni, fiind distruse toate retelele tehnico-edilitare, inclusiv linia de tramvai, iar reparatiile au presupus eforturi uriase, umane si financiare. Autoritatile comuniste ale vremii au dispus o inspectie generala a colectorului Ghermani, iar concluziile au fost alarmante. Canalul, construit in perioada 1914-1916, sub coordonarea proiectantului Ghermani, dupa care a fost numit ulterior, fusese normat sa functioneze 50 de ani. Asadar, in 1966 ar cam fi trebuit scos din uz. Numai ca, dupa reabilitarea partiala din 1953 pe tronsonul cuprins intre Str. Apollo si Str. Theodor Aman, canalul a ramas in functiune, iar amprenta timpului si-a spus cuvintul. Astfel, inspectia efectuata dupa avaria din 1984 a relevat faptul ca, de-a lungul tunelului subteran prin care se scurgeau apele uzate si apele de ploaie colectate de pe 45% din suprafata orasului, au aparut fisuri si crapaturi cu deschidere de 1-3 mm, pe distante de zeci de metri. La vremea respectiva s-a luat decizia sa se faca o sprijinire a colectorului din interior, pe tronsoanele cuprinse intre strazile Albinei si Republicii, Republicii si Diana, Calea Galati si Plantelor, unde au fost semnalate cele mai importante degradari. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, iar inspectiile efectuate in ultima perioada au relevat faptul ca starea vechiului colector continua sa prezinte pericol major, sistemele metalice de consolidare fiind acoperite cu un strat de rugina gros de 3 mm.
Patru tronsoane cu grad de dificultate diferit
Pe linga consolidarile cu caracter temporar, autoritatile brailene au decis, la mijlocul anilor '80, ca trebuie facut de urgenta un nou canal colector, deoarece o noua avarie majora la cel vechi ar fi insemnat un dezastru ecologic pentru oras. Practic, exista pericolul ca mizeria si dejectiile din reteaua de canalizare sa inunde strazile si sa dea pe dinafara in subsolurile blocurilor. Traseul noului colector a fost stabilit pe sub Str. Rosiori, in paralel cu cel vechi de pe B-dul Dorobantilor. Lungimea obiectivului a fost proiectata la 4.188 metri, iar diametrul tunelului subteran alterneaza intre 2,6 si 3,6 m. Pentru proiectanti si constructori lucrarea a reprezentat o adevarata provocare, fiindca pe anumite portiuni, din cauza particularitatii terenului, canalul a trebuit coborit pina la aproape 19 metri adincime.
Colectorul este alcatuit din patru tronsoane. Trei dintre acestea - de la Str. Primaverii, pina la Str. Albinei; de la Str. Albinei, pina la Str. Closca si de la Str. Independentei pina la camera de intersectie cu vechiul Ghermani - au o cota de adincime rezonabila si s-au putut executa cu sapatura deschisa. Adica s-a sapat, s-a construit tunelul, fie din tuburi prefabricate, fie din beton armat monolit si bolta prefabricata din beton armat, apoi groapa a fost astupata si s-au refacut strazile de la suprafata. Adevaratele probleme au aparut odata cu inceperea lucrarilor la tronsonul cu numarul trei, dintre Str. Closca si Str. Independentei, a carui cota de lucru, de pina la 18,68 m adincime, n-avea cum sa mai permita tehnica sapaturii deschise. Astfel, daca celelalte tronsoane au fost finalizate relativ repede, din 1987 pina la inceputul anilor '90, tronsonul III a avut nevoie de 17 ani ca sa fie gata. In plus, in timpul construirii lui, un om si-a pierdut viata, iar mai multe case s-au darimat din cauza surparilor aparute in subteran.
17 ani pentru un tunel de 2 km
Pentru realizarea tronsonului III, in lungime de 2.100 m, a fost nevoie de un utilaj special, specific celor folosite pentru saparea tunelurilor montane. Este vorba despre un scut cilindric de mari dimensiuni la adapostul caruia se excaveaza pamintul, pentru realizarea camasii de beton a tunelului. Pentru introducerea scutului in subteran s-a realizat o camera de lansare, pe Str. Independentei. Utilajul urma sa fie adus la suprafata printr-o camera de scoatere, executata la intersectia strazilor Closca si Rosiori. Caracterul loessoid-argilos al subsolului brailean le-a pus, insa, piedici uriase constructorilor - intreprinderea "Tunele" Brasov. Astfel, din cauza faptului ca tunelul se executa la adincimi mari, trecind pe sub nivelul pinzei freatice, s-au produs surpari subterane care au antrenat la suprafata tasari si prabusiri ale unor volume mari de pamint. Acestea au provocat, la rindul lor, avarii grave la imobilele si retelele edilitare de deasupra santierului. In 1995, problemele au devenit atit de grave, incit a trebuit executata o noua camera de scoatere si lansare a scutului - neprevazuta in proiectul initial - pe Str. Carantinei, deoarece utilajul nu mai putea fi dirijat corespunzator.
Continuarea lucrarilor pe sub strada Gratiei a provocat momente de-a dreptul dramatice, mai multe familii reclamind faptul ca li se darima casele, din cauza surparii terenului. La un moment dat, cind toate solutiile de limitare a zonei de influenta a scutului pareau epuizate, santierul a fost pe punctul de a se opri. Din fericire, firma braileana "Dura Bet" a oferit, in 1997, o varianta de lucru ce s-a dovedit viabila: metoda de sapare in scut cu aer comprimat. Practic, tunelul a fost inchis etans si presurizat, cu ajutorul unei instalatii speciale, astfel incit apa sa nu se mai poata infiltra in tunelul sapat cu ajutorul scutului. In acest fel terenul s-a stabilizat, iar tasarile de la suprafata au incetat. Timp de un an, treaba a mers bine, tunelul inaintind, incet, dar sigur, spre Calea Galati. Apoi a intervenit o noua criza, cea mai grava dintre toate, care ar fi putut sa ingroape proiectul definitiv: s-au terminat banii.
"Incepind cu anul 1998, din cauza dificultatilor financiare, ritmul lucrarilor a fost mult incetinit, ajungindu-se chiar la oprirea acestora. Stagnarea lucrarilor in subteran, inclusiv oprirea instalatiilor de aer comprimat, putea determina avarii la trosoanele de colector nefinalizate si inundarea celor terminate cu importante cantitati de material. Tototdata, la suprafata se puteau produce tasari necontrolabile, care ar fi afectat imobilele din zona, chiar si pe cele din afara razei de influenta a scutului", ne-a informat Mihail Chirita, directorul Companiei de Utilitati Publice (CUP) "Dunarea" Braila (fosta RA "Apa").
Fara banii de la UE nu se termina proiectul
Abandonarea santierului din cauza lipsei banilor ar fi avut consecinte drastice. S-au intocmit adevarate scenarii de catre specialisti, care vorbeau despre tasari masive ale terenului, prabusirea caselor, pierderi de vieti omenesti... In plus, utilajul extrem de scump folosit pentru sapaturi, apartinind "Tunele" SA Brasov, ar fi putut fi blocat in subteran, fiind aproape imposibil de recuperat. Costurile pentru reinceperea lucrarilor ar fi fost enorme: numai pentru lansarea scutului unui alt constructor ar fi fost nevoie de un milion de euro. Din fericire, aceste previziuni sumbre au ramas in stadiul de scenarii. Iar asta fiindca autoritatile brailene, cu sprijinul celor de la Bucuresti, au obtinut o finantare de la Uniunea Europeana, prin intermediul Instrumentului pentru Politici Structurale pentru Preaderare (ISPA). Astfel, printr-un contract semnat de Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, s-au alocat 3,3 milioane de euro, din care 75% reprezinta fonduri nerambursabile europene, iar 25% contributia Consiliului Local Municipal Braila. Contractul de executie a lucrarii a fost obtinut de firma greceasca "Athena", insa "Tunele" SA Brasov a ramas, in calitate de subcontractant. Fiind vorba de firma "Athena", lucrarile nu aveau cum sa inainteze decit foarte lent. Totusi, important este ca au inaintat, astfel ca proiectul a fost dus pina la capat. Nu, insa, inainte de a lua un ultim si groaznic tribut: in luna mai 2005, un muncitor a fost strivit de usa camerei de eclozare de la intrarea in tunel si si-a pierdut viata.
In momentul de fata, noul canal colector de sub Str. Rosiori este operational, fiind legat partial la reteaua de canalizare a orasului. Costul total pentru realizarea sa se ridica la 5,72 milioane de euro.
Colectoarele laterale care vor fi legate in final la colectorul de sub Str. Rosiori sint amplasate pe strazile Primaverii, Scolilor, Albinei, 1 Decembrie 1918, Diana, Closca, General Eremia Grigorescu, Apollo, Carpati, Brates, Calea Galati si Carantina. Pina in prezent, s-au racordat colectoarele laterale de pe strazile Primaverii, Scolilor, Albinei, 1 Decembrie 1918, Diana si Carantina. Astfel, noul colector preia o parte din apele uzate si pluviale din municipiu, reducind gradul de solicitare al vechiului colector Ghermani.
CASETA
Colectorul Ghermani - o realizare inginereasca de exceptie
Canalul colector Ghermani, construit in perioada 1914-1916, a fost o realizare remarcabila pentru o lucrare din beton simplu, executata intr-un sol de tip loessoid, ce devine instabil daca se impregneaza cu apa. De-a lungul timpului a suportat doua cutremure majore, de peste 7 grade pe scara Richter, in 1940 si 1977 si doua de mai mica magnitudine, in 1986 si 1990. "Toate aceste evenimente, corelate si cu faptul ca in perioada 1982-1984, din cauza intensificarii circulatiei, s-a renuntat la zona de protectie de deasupra colectorului, au condus la slabirea structurii acestuia, structura deja imbatrinita de trecerea timpului. Colectorul Ghermani se afla inca in stare de functionare, dar constituie un pericol permanent, atit in ceea ce priveste siguranta si stabilitatea zonei de amplasament cit si a zonelor invecinate. Orice avarie poate conduce la scoaterea lui din functiune si poate determina un accident ecologic la nivelul municipiului, cu consecinte devastatoare", ne-a informat CUP "Dunarea".
Directorul companiei, Mihai Chirita, ne-a spus ca dupa ce se vor finaliza toate racordurile la colectorul Rosiori, vechiul colector va fi scos din uz, insa nu va putea ramine asa. "Primaria Braila a intocmit un studiu de fezabilitate pentru reabilitarea Bulevardului Dorobantilor, dar nu se poate face o artera moderna acolo fara a reabilita in prealabil colectorul Ghermani", ne-a declarat Chirita. Potrivit acestuia, varianta ideala pentru municipiu este ca vechiul canal colector sa fie intarit, prin executarea unei camasi interioare din beton si sa fie repus in functiune, in paralel cu noul colector de sub Rosiori. Astfel, daca noul colector are o capacitate dubla de preluare a apei menajere si pluviale, functionarea in paralel cu vechiul Ghermani reabilitat ar face ca Braila sa scape de pericolul inundarii strazilor, chiar si in cazul unor ploi extrem de puternice.
Necesitatea unui nou canal colector a devenit evidenta pentru Braila, dupa avaria uriasa produsa in septembrie 1984 la vechiul canal de scurgere, care trece pe sub B-dul Dorobantilor. In acel an, colectorul Ghermani, construit inca din timpul primului Razboi Mondial, a cedat la intersectia dintre Dorobanti si Str. Theodor Aman. In urma incidentului, pe bulevard a aparut un crater de mari dimensiuni, fiind distruse toate retelele tehnico-edilitare, inclusiv linia de tramvai, iar reparatiile au presupus eforturi uriase, umane si financiare. Autoritatile comuniste ale vremii au dispus o inspectie generala a colectorului Ghermani, iar concluziile au fost alarmante. Canalul, construit in perioada 1914-1916, sub coordonarea proiectantului Ghermani, dupa care a fost numit ulterior, fusese normat sa functioneze 50 de ani. Asadar, in 1966 ar cam fi trebuit scos din uz. Numai ca, dupa reabilitarea partiala din 1953 pe tronsonul cuprins intre Str. Apollo si Str. Theodor Aman, canalul a ramas in functiune, iar amprenta timpului si-a spus cuvintul. Astfel, inspectia efectuata dupa avaria din 1984 a relevat faptul ca, de-a lungul tunelului subteran prin care se scurgeau apele uzate si apele de ploaie colectate de pe 45% din suprafata orasului, au aparut fisuri si crapaturi cu deschidere de 1-3 mm, pe distante de zeci de metri. La vremea respectiva s-a luat decizia sa se faca o sprijinire a colectorului din interior, pe tronsoanele cuprinse intre strazile Albinei si Republicii, Republicii si Diana, Calea Galati si Plantelor, unde au fost semnalate cele mai importante degradari. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, iar inspectiile efectuate in ultima perioada au relevat faptul ca starea vechiului colector continua sa prezinte pericol major, sistemele metalice de consolidare fiind acoperite cu un strat de rugina gros de 3 mm.
Patru tronsoane cu grad de dificultate diferit
Pe linga consolidarile cu caracter temporar, autoritatile brailene au decis, la mijlocul anilor '80, ca trebuie facut de urgenta un nou canal colector, deoarece o noua avarie majora la cel vechi ar fi insemnat un dezastru ecologic pentru oras. Practic, exista pericolul ca mizeria si dejectiile din reteaua de canalizare sa inunde strazile si sa dea pe dinafara in subsolurile blocurilor. Traseul noului colector a fost stabilit pe sub Str. Rosiori, in paralel cu cel vechi de pe B-dul Dorobantilor. Lungimea obiectivului a fost proiectata la 4.188 metri, iar diametrul tunelului subteran alterneaza intre 2,6 si 3,6 m. Pentru proiectanti si constructori lucrarea a reprezentat o adevarata provocare, fiindca pe anumite portiuni, din cauza particularitatii terenului, canalul a trebuit coborit pina la aproape 19 metri adincime.
Colectorul este alcatuit din patru tronsoane. Trei dintre acestea - de la Str. Primaverii, pina la Str. Albinei; de la Str. Albinei, pina la Str. Closca si de la Str. Independentei pina la camera de intersectie cu vechiul Ghermani - au o cota de adincime rezonabila si s-au putut executa cu sapatura deschisa. Adica s-a sapat, s-a construit tunelul, fie din tuburi prefabricate, fie din beton armat monolit si bolta prefabricata din beton armat, apoi groapa a fost astupata si s-au refacut strazile de la suprafata. Adevaratele probleme au aparut odata cu inceperea lucrarilor la tronsonul cu numarul trei, dintre Str. Closca si Str. Independentei, a carui cota de lucru, de pina la 18,68 m adincime, n-avea cum sa mai permita tehnica sapaturii deschise. Astfel, daca celelalte tronsoane au fost finalizate relativ repede, din 1987 pina la inceputul anilor '90, tronsonul III a avut nevoie de 17 ani ca sa fie gata. In plus, in timpul construirii lui, un om si-a pierdut viata, iar mai multe case s-au darimat din cauza surparilor aparute in subteran.
17 ani pentru un tunel de 2 km
Pentru realizarea tronsonului III, in lungime de 2.100 m, a fost nevoie de un utilaj special, specific celor folosite pentru saparea tunelurilor montane. Este vorba despre un scut cilindric de mari dimensiuni la adapostul caruia se excaveaza pamintul, pentru realizarea camasii de beton a tunelului. Pentru introducerea scutului in subteran s-a realizat o camera de lansare, pe Str. Independentei. Utilajul urma sa fie adus la suprafata printr-o camera de scoatere, executata la intersectia strazilor Closca si Rosiori. Caracterul loessoid-argilos al subsolului brailean le-a pus, insa, piedici uriase constructorilor - intreprinderea "Tunele" Brasov. Astfel, din cauza faptului ca tunelul se executa la adincimi mari, trecind pe sub nivelul pinzei freatice, s-au produs surpari subterane care au antrenat la suprafata tasari si prabusiri ale unor volume mari de pamint. Acestea au provocat, la rindul lor, avarii grave la imobilele si retelele edilitare de deasupra santierului. In 1995, problemele au devenit atit de grave, incit a trebuit executata o noua camera de scoatere si lansare a scutului - neprevazuta in proiectul initial - pe Str. Carantinei, deoarece utilajul nu mai putea fi dirijat corespunzator.
Continuarea lucrarilor pe sub strada Gratiei a provocat momente de-a dreptul dramatice, mai multe familii reclamind faptul ca li se darima casele, din cauza surparii terenului. La un moment dat, cind toate solutiile de limitare a zonei de influenta a scutului pareau epuizate, santierul a fost pe punctul de a se opri. Din fericire, firma braileana "Dura Bet" a oferit, in 1997, o varianta de lucru ce s-a dovedit viabila: metoda de sapare in scut cu aer comprimat. Practic, tunelul a fost inchis etans si presurizat, cu ajutorul unei instalatii speciale, astfel incit apa sa nu se mai poata infiltra in tunelul sapat cu ajutorul scutului. In acest fel terenul s-a stabilizat, iar tasarile de la suprafata au incetat. Timp de un an, treaba a mers bine, tunelul inaintind, incet, dar sigur, spre Calea Galati. Apoi a intervenit o noua criza, cea mai grava dintre toate, care ar fi putut sa ingroape proiectul definitiv: s-au terminat banii.
"Incepind cu anul 1998, din cauza dificultatilor financiare, ritmul lucrarilor a fost mult incetinit, ajungindu-se chiar la oprirea acestora. Stagnarea lucrarilor in subteran, inclusiv oprirea instalatiilor de aer comprimat, putea determina avarii la trosoanele de colector nefinalizate si inundarea celor terminate cu importante cantitati de material. Tototdata, la suprafata se puteau produce tasari necontrolabile, care ar fi afectat imobilele din zona, chiar si pe cele din afara razei de influenta a scutului", ne-a informat Mihail Chirita, directorul Companiei de Utilitati Publice (CUP) "Dunarea" Braila (fosta RA "Apa").
Fara banii de la UE nu se termina proiectul
Abandonarea santierului din cauza lipsei banilor ar fi avut consecinte drastice. S-au intocmit adevarate scenarii de catre specialisti, care vorbeau despre tasari masive ale terenului, prabusirea caselor, pierderi de vieti omenesti... In plus, utilajul extrem de scump folosit pentru sapaturi, apartinind "Tunele" SA Brasov, ar fi putut fi blocat in subteran, fiind aproape imposibil de recuperat. Costurile pentru reinceperea lucrarilor ar fi fost enorme: numai pentru lansarea scutului unui alt constructor ar fi fost nevoie de un milion de euro. Din fericire, aceste previziuni sumbre au ramas in stadiul de scenarii. Iar asta fiindca autoritatile brailene, cu sprijinul celor de la Bucuresti, au obtinut o finantare de la Uniunea Europeana, prin intermediul Instrumentului pentru Politici Structurale pentru Preaderare (ISPA). Astfel, printr-un contract semnat de Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, s-au alocat 3,3 milioane de euro, din care 75% reprezinta fonduri nerambursabile europene, iar 25% contributia Consiliului Local Municipal Braila. Contractul de executie a lucrarii a fost obtinut de firma greceasca "Athena", insa "Tunele" SA Brasov a ramas, in calitate de subcontractant. Fiind vorba de firma "Athena", lucrarile nu aveau cum sa inainteze decit foarte lent. Totusi, important este ca au inaintat, astfel ca proiectul a fost dus pina la capat. Nu, insa, inainte de a lua un ultim si groaznic tribut: in luna mai 2005, un muncitor a fost strivit de usa camerei de eclozare de la intrarea in tunel si si-a pierdut viata.
In momentul de fata, noul canal colector de sub Str. Rosiori este operational, fiind legat partial la reteaua de canalizare a orasului. Costul total pentru realizarea sa se ridica la 5,72 milioane de euro.
Colectoarele laterale care vor fi legate in final la colectorul de sub Str. Rosiori sint amplasate pe strazile Primaverii, Scolilor, Albinei, 1 Decembrie 1918, Diana, Closca, General Eremia Grigorescu, Apollo, Carpati, Brates, Calea Galati si Carantina. Pina in prezent, s-au racordat colectoarele laterale de pe strazile Primaverii, Scolilor, Albinei, 1 Decembrie 1918, Diana si Carantina. Astfel, noul colector preia o parte din apele uzate si pluviale din municipiu, reducind gradul de solicitare al vechiului colector Ghermani.
CASETA
Colectorul Ghermani - o realizare inginereasca de exceptie
Canalul colector Ghermani, construit in perioada 1914-1916, a fost o realizare remarcabila pentru o lucrare din beton simplu, executata intr-un sol de tip loessoid, ce devine instabil daca se impregneaza cu apa. De-a lungul timpului a suportat doua cutremure majore, de peste 7 grade pe scara Richter, in 1940 si 1977 si doua de mai mica magnitudine, in 1986 si 1990. "Toate aceste evenimente, corelate si cu faptul ca in perioada 1982-1984, din cauza intensificarii circulatiei, s-a renuntat la zona de protectie de deasupra colectorului, au condus la slabirea structurii acestuia, structura deja imbatrinita de trecerea timpului. Colectorul Ghermani se afla inca in stare de functionare, dar constituie un pericol permanent, atit in ceea ce priveste siguranta si stabilitatea zonei de amplasament cit si a zonelor invecinate. Orice avarie poate conduce la scoaterea lui din functiune si poate determina un accident ecologic la nivelul municipiului, cu consecinte devastatoare", ne-a informat CUP "Dunarea".
Directorul companiei, Mihai Chirita, ne-a spus ca dupa ce se vor finaliza toate racordurile la colectorul Rosiori, vechiul colector va fi scos din uz, insa nu va putea ramine asa. "Primaria Braila a intocmit un studiu de fezabilitate pentru reabilitarea Bulevardului Dorobantilor, dar nu se poate face o artera moderna acolo fara a reabilita in prealabil colectorul Ghermani", ne-a declarat Chirita. Potrivit acestuia, varianta ideala pentru municipiu este ca vechiul canal colector sa fie intarit, prin executarea unei camasi interioare din beton si sa fie repus in functiune, in paralel cu noul colector de sub Rosiori. Astfel, daca noul colector are o capacitate dubla de preluare a apei menajere si pluviale, functionarea in paralel cu vechiul Ghermani reabilitat ar face ca Braila sa scape de pericolul inundarii strazilor, chiar si in cazul unor ploi extrem de puternice.
