Sincer, deşi niciodată nu s-a pus la modul real problema păstrării lui (înscrierea pe toate listele cu posibili inspectori şcolari generali fiind doar o chestiune de imagine, şi pentru PSD şi pentru PDL), Danielescu putea rămâne în fruntea IŞJ. Dar, trăim în România, unde interesele personale sunt primordiale. Aşa că atunci când ele trebuie înfăptuite, nu contează pe cine şi de ce sacrifici. Şi, ca să explic, eu sunt convinsă că Inspectoratul Şcolar a făcut obiectul unui troc. Al unui troc PSD - PDL, al cărui scop a fost readucerea "acasă" a Virginiei Sâmpetru, sora generalului Eugen Bădălan. Altfel nu pot să-mi explic de ce PDL a renunţat cu atâta uşurinţă la o instituţie deconcentrată, pe care algoritmul împărţelii i-o atribuise. Abia acum înţeleg de ce nici măcar un PDL-ist nu a crâcnit atunci când Stancu se fălea prin conferinţele de presă că va lua Inspectoratul Şcolar pentru PSD, pentru că e o instituţie importantă, pentru că viitorul urbei de aici se creionează, bla bla bla, ca şi cum doar PSD-ul era capabil să găsescă cel mai bun om pentru un aşa serviciu însemnat. Abia acum înţeleg de ce niciun zvâcnet de mândrie nu s-a perceput din tabăra democrat-liberalilor. Pentru că erau cărţile deja făcute şi pentru că mai presus de orgoliul de partid e interesul personal al şefului de partid.
Nu ştiu cât de mult îl are Stancu la suflet pe Viorel Mortu. Nu ştiu dacă a vrut cu adevărat să-i dea lui această funcţie sau a fost tot o mişcare de imagine. Nici măcar nu sunt convinsă că pentru învăţământul brăilean, care se confruntă cu atât de multe probleme, profesorul Mortu este soluţia ideală. Ce ştiu însă este că, cel puţin pentru moment, prin numirea lui, Gheorghe Bunea Stancu a făcut o bună alegere. Păi, vă daţi seama ce-ar fi însemnat să iasă la rampă pentru funcţia de inspector general cu o altă - Doamne, fereşte! - "Tudoran"?!
