În 2018, judecătorii CCR au modificat un articol din Codul Penal privind cursul prescripției răspunderii penale. Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a aprobat decizia, pe motiv că aceasta creează o lege penală mai favorabilă. Mă rog, povestea e mai complicată, o bulibășeală tipică pentru noi, însă cu consecințe dintre cele mai grave. Pentru că mii de dosare s-ar putea închide acum, iar mii de hoți, violatori și traficanți ar putea scăpa de pușcărie. Și nu doar ei! De clemență ar putea beneficia, în rând cu infractorii de drept comun, și infractorii cu ștaif, cei care au comis fapte de corupție ori evaziune fiscală. Și, dacă ne uităm la perseverența cu care parlamentarii se opun reglementării situației printr-o lege care ar așeza lucrurile pe făgașul normal, pare că miza aceasta este. Ca de fiecare dată! Ei să fie bine, restul... victime colaterale, sau mă rog, scăpați colateral în cazul de față.
Nu este prima dată când aleșii noștri procedează așa, nu este prima dată când Justiția dă cu stângul în drept(ul). Și, probabil, ca și în cazurile precedente, lucrurile se vor rezolva sub presiunea civică. Doar că, spre deosebire de cazurile precedente, când toate ziarele și televiziunile vuiau, de data aceasta, subiectul a prezentat interes pentru mai puțini jurnaliști. Deși lista corupților care ar putea scăpa de condamnare sau de acuzații, în urma prescrierii faptelor este lungă și are nume grele, în frunte cu Elena Udrea, Ioana Băsescu, Darius Vîlcov, Bogdan Olteanu etc.
Ce putem face noi? Declic scria încă din vară: ”Noi trebuie să ne mișcăm mai rapid decât avocații corupților. Să creștem presiunea și să determinăm parlamentarii să voteze modificarea din Codul Penal la început de septembrie. Altfel, nu ne vom mai simți în siguranță nici măcar la piață sau în autobuz”.
Ei bine, este sfârșit de octombrie și... din rău în mai rău. Ca, de altfel, aproape tot ce ține de justiție și trebuie reglementat în Parlament... Să nu uităm că pentru chestia aceasta aleșii noștri (sic!) au avut la dispoziție nu o lună, nu două, ci 4 ani.
Dar, așa e la noi! Să ne purtăm cu mănuși cu infractorii, indiferent de natura faptelor lor, să-i protejăm, să le punem la dispoziție legea mai favorabilă, să-i hrănim bine, să le micșorăm pedepsele din cele mai stupide motive, să le aducem sub nas victimele, să deconspirăm reclamanții, martorii și câte și mai câte. Probabil, în curând, prin lege, o să fim nevoiți să le mulțumim că există și că ne țin mereu cu garda sus.
Lăsând gluma la o parte, dincolo de Udrea, Chirică, Olteanu și toți ceilalți, pentru omul simplu, siguranța pe stradă, în curte, în casă e mai importantă și mai prețioasă decât toate miliardele furate de neisprăviții aceștia. Iar într-o țară în care mii de bătrâni locuiesc singuri, mii de femei sunt rămase singure cu copiii acasă, iar mii de copii merg kilometri singuri, pe jos, până la școală, cei mai mulți din comunități în care nici măcar nu există un polițist, să semnezi petiția Declic e mai degrabă un gest de solidaritate decât de spirit civic. Și nu, nu e de tărăgănat, trebuie pusă presiune pe parlamentari. Pentru că, la ce sărăcie e acum în țara asta și la ce ne așteaptă în iarna ce stă să vină, câteva mii de infractori liberi pe străzi e tot ce ne-ar mai lipsi!
