Ioana Chicet-Macoveiciuc, deținătoarea site-ului de parenting Prințesa Urbană, a plecat din România.
Așa, și?!
Inițial, mi-am propus să nu urmăresc subiectul. La urma urmei, fiecare om își gestionează viața așa cum crede de cuviință și, foarte important, face alegeri și ia cele mai bune decizii pentru el și ai lui.
Informația însă s-a răspândit atât de repede și virulent, încât, oricât mi-aș fi dorit să trec cu vederea, efectiv n-am avut cum.
Prea multe dezbateri, prea multe reproșuri, prea mulți internauți deranjați.
Trecând însă peste lipsa de politețe de a intra cu bocancii în viața cuiva și a-i cere socoteală pentru decizii care nu au nicio legătură cu viața publică (nu e înalt funcționar, nu e politician, viața noastră de zi cu zi nu depinde nici cât negru sub unghie de orașul din care scrie ea și nici nu moare bugetul țării fără taxele și impozitele ei), sincer, cel mai mult m-a uluit părerea pe care unii dintre noi încă o au legat de țara asta – cumva, frumoasă, deșteaptă și devreme acasă.
Măi, oameni buni, România aceea idilică, cea care merită jerfa (poate e un pic cam mult spus, dar în esență asta înseamnă să-i ceri cuiva să rămână, dacă are oportunități de dezvoltare în altă parte - sacrificiu) tinerei generații e doar în cărți! Realitatea este departe de normal și, mai ales, de ceea ce vreți unii dintre voi să vedeți. Sau să ne faceți pe noi, ceilalți, să credem.
Suntem exact ca în situația în care Cîțu și pnl-iștii lui ( a se citi postarea lui Cătălin Boboc pe Facebook, care începe așa: Execuția bugetară confirmă că 2021 a fost cel mai bun an economic al României , cu cea mai rapidă revenire din criza globală: deficit sub cel planificat, venituri și investiții în creștere) se bat cu cărămida în piept că ce huzur ne-au oferit în 2021 și noi suntem vlăguiți, storși financiar mai ceva ca o lămâie.
Așa e și cu România – e frumoasă, e a noastră, o iubim și o cinstim (care cum poate), dar ea nu mai e demult un cămin sigur și primitor.
Ați și am lăsat-o pe mâna celor mai nechibzuiți și nepricepuți zugravi și instalatori, care au spoit-o și sluți-o cum le-a fost vrerea, au umplut-o de coji de semințe, de scuipat, kitsch și marfă second hand. Crezul în viitor și patriotismul s-au făcut mici, mici de tot, sub loviturile violenței (verbale, vizuale, auditive, olfactive), din fața căreia reușim să ne retragem tot mai greu.
De aceea, din România nu se mai pleacă doar din sărăcie. Iar în Europa, românii nu mai caută doar un loc de muncă. Ușor, ușor, râvnim la Europa ca la un refugiu pentru liniște, lege și bun simț, un loc în care să ne ferim copiii de poluarea mintală.
Cei care au plecat și încă mai pleacă din România nu sunt lași! Sunt pur și simplu sătui! Da, unii de sărăcie, dar alții de prea-plinul acesta de nepăsare și dispreț.
Pe de altă parte și maniera în care drepturile și libertățile cetățenești au fost încălcate cu atâta ușurință în țările civilizate cu „ocazia” pandemiei, i-a făcut pe mulți să se gândească de două ori.
