Romanul "Femeia interzisă" spune povestea Sultanei în care poate fi regăsită cu uşurinţă scriitoarea însăşi. Personajul întreprinde o călătorie în ţara sa natală, Algeria, motivul fiind moartea unui fost iubit, doctorul Yacine.
Imaginea care o întâmpină este aceea a unui spaţiu terorizat, unde oamenii se bănuiesc reciproc şi unde femeile sunt inexistente în societate. Poziţia Sultanei este cu atât mai dificilă cu cât ea este o femeie independentă, educată, practicantă a unei meserii specifice bărbaţilor, aceea de medic.
Este primită aşadar cu neîncredere, ajunge să fie atacată de bărbaţi, dar şi admirată de femei, fiindcă decide să lupte pentru a-şi afirma statutul de femeie liberă, lucru greu de acceptat într-un mediu islamic fundamentalist.
Drama personajului principal este cu atât mai mare cu cât nu se regăseşte niciunde - nici în Franţa, care o va considera permanent o străină, nici în Algeria unde va rămâne o femeie interzisă.
în paginile cărţii este redată şi o frumoasă poveste de iubire între Sultana şi Vincent, un francez care se află în căutarea femeii care i-a donat un rinichi, salvându-i astfel viaţa.
Situaţia nefericită a femeii într-o ţară în care nu îi este recunoscut nici un drept este foarte bine exprimată prin personajul Dalila, o fetiţă pe care viaţa dificilă a maturizat-o înainte de vreme: „...poţi să pleci şi să vii când vrei tu. Nu ai pe nimeni care să te mărite bessif şi să te oprească să înveţi, poţi să mergi să-ţi găseşti locul pe care îl vrei tu. Pentru ca fetele să se întoarcă aici, ar trebui ca toţi taţii şi toţi fraţii să moară."
„Un roman abrupt, provocator, şi luxuriant, ce oferă o privire pătrunzătoare asupra vieţii interioare a oricărui individ forţat să trăiască în exil, împreună cu înţelegerea practică a statutului social al femeii algeriene. Neliniştitor şi agreabil, în acelaşi timp."
Acest volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila.
