„Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu" este cel mai recent roman al autorului. Cartea abordează o situaţie extrem de reală şi dramatică a României actuale, emigraţia temporară postdecembristă. Romanul transmite emoţii intense, fenomenul fiind privit din dublă perspectivă - cea a copilului rămas acasă şi cea a mamei plecată să muncească în Italia pentru a oferi familiei o viaţă mai bună.
Rădiţa, o fetiţă de clasa a II-a, introvertită şi extrem de ataşată de mama ei, este surprinsă într-o zi oarecare, atunci când se întoarce mai devreme de la şcoală cu un calificativ foarte bun la caligrafie cu scopul de a-i spune mamei izbânda sa, de agitaţia din casă. Mama se pregăteşte să plece la muncă în străinătate şi acesta este momentul când viaţa copilului se întoarce cu susul în jos.
Pe lângă perspectiva copilului căruia îi e greu să se adapteze la noua viaţă alături de bunici, este urmărită şi povestea mamei, care, la rândul ei, trebuie să se obişnuiască cu noua existenţă - o limbă nouă, o familie în care intră, singurătatea fiind amplificată de dorul faţă de casă şi copii, de furia pe condiţia şi statutul ei.
Romanul este extrem de complex, sunt abordate în paginile lui teme variate: copilăria, înstrăinarea, relaţiile de cuplu, inocenţa. Cartea atrage prin limbajul savuros utilizat, prin umorul care destinde situaţii dramatice, prin autenticitatea aspectelor surprinse de ochii naivi şi plini de candoare ai „fetiţei care se juca de-a Dumnezeu".
"Mama nu mai are faţă, i s-a tocit(...). Mama e o voce umedă care o întreabă ce-mai-faci-iubita? ce-note-ai-mai-luat-la-şcoală? ce-cadou-să-ţi-iau-de-ziua-ta? te-înţelegi-bine-cu-Buna?(...) Vocea mamei trimite pachete la poştă, pe care merge să le ridice împreună cu Bunu şi cu chitanţă. Când le desfac, în mijlocul sufrageriei, parcă e Crăciunul."
Acest volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila.
