O asemenea nenorocire n-o să se întâmple însă prea curând, nici săptămâna viitoare, nici la toamnă, nici peste o mie de ani. înaintea ei, cu siguranţă, o să se petreacă alte milioane şi milioane de fapte, şuvoiul vieţii o să curgă mai departe, cu furtuni si îndrăgostiri, cu boli şi râsete de copii, cu războaie şi prietenii, cu crize financiare şi meri înfloriţi, cu alb, cu negru şi cu infinite nuanţe de gri. Iar faptele, întotdeauna, vor fi urmate de poveşti, de-o mare de poveşti, fiindcă fiecare faptă se vede cu ochi diferiţi, în fel şi chip. Sunt poveştile noastre, ale tuturor, fără de care am muri de sete, ne-am prăpădi. La sfârşitul sfârşitului, zic eu, o să existe un singur mare regret, că nu-l vom mai putea povesti." (Filip Florian)
"Toate bufniţele" este o carte apreciată de critica literară şi premiată cu Premiul pentru „Cea mai bună carte a anului" secţiunea Beletristică, la Gala Bun de Tipar, ediţia a II-a, 2013.
Romanul este construit din două naraţiuni, două voci paralele, două poveşti ale unor oameni care, cândva s-au întâlnit. Prima este cea a unui copil, Luci, care povesteşte experienţa copilăriei sale din perspectiva adultului de mai târziu. Sunt prezentate aspecte tipice vârstei, dar şi modul în care copilul crescut într-o familie de oameni simpli ia contact treptat cu literatura, cu muzica, prin intermediul adultului Emil Stratin, un inginer singuratic şi pasionat de păsări, cea de-a doua voce a romanului.
Descrierea cărţii este realizată în final de personajul Luci, în care poate fi identificată vocea autorului- „un caiet" unde „am înşirat de-a valma cuvinte şi amestecat poveşti, în care am spus doar ce mi s-a năzărit şi în care am copiat din celălalt caiet numai ce am vrut. Pe coperta lui, a caietului meu, scriu acum, chiar acum, cu litere de tipar, Toate bufniţele."
Rămâne ca cititorul să descifreze metafora straniului dialog cu bufniţele...
Acest volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila.
