Nu am înţeles cum se împart 13 milioane de carduri la 21 de milioane de români, dar cred că, pe lângă cei plecaţi în străinătate, milioane de persoane rămase în ţară sunt văduvite de servicii medicale dacă nu este vorba de o urgenţă majoră. Sunt acele persoane defavorizate, condamnate din start la moarte. Nu dintr-o dată, nu într-un an, dar încet şi sigur. Vom aştepta ani buni dispariţia fraudelor din sistemul de sănătate şi beneficiile miraculoaselor documente, vom asista în continuare la dezbateri despre cauze şi efect, dar nu vom putea stopa urmările deciziilor sălbatice luate în ultimii ani de politicienii care s-au succedat la guvernare. Şi mă refer aici la reducerea numărului de paturi din spitale, la reducerea spitalelor, scăderea numărului de medici sau de asistenţi medicali, sau la creşterea treptată a preţurilor serviciilor medicale şi scumpirea medicamentelor. Încet, dar sigur, am devenit din ce în ce mai bolnavi, sănătatea a devenit un lux pentru mulţi dintre noi, cei care au avut bani au apelat la serviciile medicale din străinătate, iar cei născuţi fără o stea norocoasă au devenit un nume scris pe o cruce din cimitirul de la marginea oraşului....
De la 1 februarie, datorită acestor carduri, legal, se stopează fraudele din sistemul de sănătate. Peste 13 milioane de români trebuie să-şi activeze cardul de sănătate, să ţină minte un cod format din 4 cifre pentru acest document, pe CIP-ul căruia pot fi inscriţionate datele vitale. Cu câteva drumuri pentru analize şi obţinerea unor hârtii semnate la notar şi alţi bani aruncaţi pe fereastră în acest sens, se poate şti ce grupă de sânge, RH sau alergii avem, sau dacă, după moarte, vrem să donăm organele care au mai rămas în noi.
Calitatea de asigurat se putea regăsi şi prin alte metode. Dar ştiţi la ce mă aşteptam de la acest card? Mi-aş fi dorit să ştiu şi eu, ca asigurat, dacă sunt sau nu furat. Dacă banii plătiţi de mine pentru sănătate într-o viaţă de muncă se regăsesc în sistem sau în serviciile medicale de care beneficiez. Să mi se spună exact care este contribuţia mea, câţi bani s-au dus pentru dotarea spitalelor, câţi au fost repartizaţi pentru plata medicilor, a cadrelor sanitare sau a funcţionarilor din sistemul sanitar şi câţi bani au mai rămas. Mulţi sau puţini, reprezintă cotizaţia mea lunară de-a lungul unei vieţi şi am dreptul, cel puţin moral, să ştiu ce s-a făcut cu banii mei. Nu v-aţi fi dorit ca, la simpla verificare a cardului, medicul să vă spună că aveţi bani suficienţi pentru un control de rutină, care să includă toate analizele necesare, la orice clinică din ţară sau din străinătate?
Nu aveţi impresia că avantajele cardului de sănătate, menit să stopeze fraudele din sistem, nu oferă asiguratului nicio posibilitate de a verifica dacă este sau nu furat? Credeţi că dacă eu aş putea demonstra care este contribuţia mea la sănătate, funcţionara de la ghişeu şi-ar mai putea permite să mă programeze pentru o investigaţie peste şase luni, sub pretextul că nu se primesc bani de la Casa de Sănătate?
Ce-ar fi să nu mai fim minţiţi? Ce-ar fi să nu mai fim furaţi?
