Vă daţi seama, probabil pentru prima dată în viaţa lui, Caruz a ajuns victimă. Urlă în stânga şi în dreapta că nu ştiu ce administratori de la una din firmele lui l-au furat, iar acum statul român vrea să pună sechestru pe averea celui mai cunoscut afacerist din Brăila. La valoarea lui Caruz, cel puţin după cum pozează el an de an în Top 300 de la Capital sau Forbes, 170.000 de euro înseamnă bacşiş la ospătari. Este o sumă infimă, dar Caruz nici nu vrea să audă să dea bani la stat, motivând că nu el a tras ţeapa, ci nişte directori de-ai lui.
După ce aproape 20 de ani a făcut victime în Brăila, terorizând căile nazale ale zecilor de mii de cetăţeni nevinovaţi, acum a venit rândul lui Caruz să se plângă de faptul că este nedreptăţit. Primul impuls care i-a încercat pe brăileni atunci când au auzit de necazul financiar întâmplat omului de afaceri a fost unul de bucurie. Ştiu, nu e bine să te bucuri de răul altuia, dar aici nu vorbim de un "altul" oarecare, ci de Caruz, cel vinovat în opinia multora de putoarea care năpădeşte Brăila pe timpul verii. Ce-aţi fi vrut să spună oamenii după ce au aflat de ţeapa luată de Caruz? Să pună mână de la mână să îl ajute să strângă 170.000 de euro, pentru ca statul să nu îi sechestreze averea?
Este o palidă consolare că, măcar din când în când, indivizi ca Caruz o mai iau peste bot, ajungând bătaia de joc a altora. E adevărat, faptul că Gheorghe Caruz ar putea fi obligat să achite ţeapa de 170.000 de euro, făcută, sanchi, de alţii, nu va face ca din luna mai încolo, când se va încălzi, în Brăila să nu mai pută a rahat de porc. Dar aproape că nici nu mai contează. Pentru că dimineaţa, când brăilenii vor deschide larg ferestrele, iar nasul le va fi înţepat de mirosul pestilenţial de kk de godac, măcar vor putea spune în gând că, totuşi, şi Caruz şi-a luat-o peste nas. Acu' cu criza asta când statul e în foame de bani s-ar putea ca ăsta să fie doar începutul, să vină şi alţii pe capul lui, să îl întrebe ba de investiţia de mediu, ba de regulile de igienă de la fermele lui, ba de contractele de muncă ale angajaţilor... Ehei, e mult de treabă la crescătoriile alea de porci, dar cine e pregătit să se înhame la nişte controale riguroase, care să se lase cu amenzi exemplare şi care, foarte important, să şi fie achitate, nu doar contestate la infinit în instanţele de judecată?
