În fiecare an, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al ONU publică un raport cunoscut sub numele de World Happiness Report (Raportul Mondial al Fericirii), care evaluează nivelul de fericire în peste 150 de țări. În 2022, la împlinirea a 10 de ani de la prima cercetare, România a înregistrat un salt spectaculos, cu 18 locuri, ocupând poziția 28 în topul țărilor cu cei mai fericiți oameni din lume.
Evoluția noastră în topul fericirii globale a fost constantă, cu creșteri timide de la an la an, dar foarte importante, având în vedere că, în raportul pentru 2011, România era descrisă drept cel mai nefericit loc de pe Pământ.
Mi-am reamintit de acest barometru ieri, în tramvai, când, la un moment dat, am ridicat ochii din telefon și m-a frapat tristețea de pe chipurile tuturor celor din apropierea mea. Am privit apoi și spre trecători, unul mai grăbit ca altul, apoi și la oamenii din mașinile oprite la semafor, unul mai preocupat și mai plictisit ca altul. Ce-om fi, Doamne, atât de posomorâți (inclusiv eu)?!, mi-am spus în gând. Dar mi-a sunat telefonul și m-am luminat toată când, de la capătul celălalt am auzit vocea copilului. Aproape în același timp, a sunat și telefonul unuia dintre tinerii din fața mea, care, și el complet altul, după numai câteva secunde, râzând cu poftă, a spus: ”Da, man, e tare! Ne vedem la 6!”.
Așadar, de ce avem nevoie ca să fim fericiți? Bani, statut, carieră?!...
Deși, cei mai mulți dintre noi am fi tentați să spunem da, ei bine, realitatea e alta. Eu, de exemplu, mă întorceam de la serviciu, unde tocmai fusesem aplaudată pentru un proiect reușit. Evident că fusesem foarte fericită, dar odată așezată pe scaunul acela din tramvai, mă gândeam la o mie de alte lucruri, mai puțin la recentul succes. Sau, înainte de acel telefon, și tânărul din fața mea, foarte bine îmbrăcat, și cel de lângă el, destul de ponosit la aspect, aveau aceeași mimă pierdută, tristă, frământată.
M-am întors din nou la raport, la metodologia din spatele lui și indicii pe care îi măsoară, iar rezultatele le-am coroborat cu cercetări efectuate strict în țara noastră. Și mi-am dat seama că da, avem de ce să fim fericiți... pentru noi, românii, cele mai importante surse de fericire sunt: sănătatea, familia și prietenii și abia pe locul 3 cariera/profesia. Adică ne luăm energie din valori durabile, sănătoase, surse reale de bunăstare psihică și emoțională.
Dacă vi se pare ceva eronat, gândiți-vă doar la cea mai des folosită urare, SĂNĂTATE!, la câtă bucurie simțim când ne întâlnim cu prietenii, la cum ni se luminează fețele când ne privim copiii sau cum ne întineresc părinții și bunicii atunci când ne întoarcem acasă.
Relațiile pozitive și profunde reprezintă unul din cei mai importanți indicatori ai unei vieți fericite. Pentru că fericirea nu este despre ce ești și ce ai, ci despre ce și cum simți.
