Pe fondul acestor evenimente şi întâmplări, un fost lider de sindicat ajuns apoi ministru, acum lider oarecum dizident în PSD, a propus strângerea rândurilor opoziţiei şi chiar semnarea unui contract în perspectiva alegerilor din 2012 (de-am ajunge sănătoşi şi teferi până atunci!). Ideea alianţei stângii cu dreapta i-a adus însă autorului bobârnace din ambele direcţii. Sigur că cele două partide pot colabora şi fără contract, iar asta se va vedea chiar la proxima moţiune de cenzură, cu care PSD şi PNL speră să mai trântească o dată Guvernul Boc, aşa cum au făcut cu şapte luni în urmă. Varianta alianţei parafate la Tribunal i-a aliat pe liberali şi pe social-democraţi contra lui Miron Mitrea, cel care a lansat ideea, iar Victor Ponta, şeful său de partid, i-a zis-o: "Tot domnul Mitrea ne-a sfătuit să facem alianţă cu PDL. Acum ne sfătuieşte să facem alianţă cu PNL. E o simplă literă diferenţă." O definiţie izbitor de simplă, mai ales că numele abreviate ale principalelor partide româneşti se restrâng la trei litere. Ba mai mult. Schimbul prietenesc de membri - mai ales al acelor care au prins mandate şi funcţii înalte - arată că diferenţele doctrinare sunt uşor de trecut şi că globalizarea cuprinde inclusiv orientările politice. Apoi, mai există un argument care probabil că l-a făcut pe Victor Ponta să definească atât de simplu scena politică: toate partidele parlamentare s-au perindat pe la putere. Toţi liderii lor şi-au smuls părul din cap din cauza grelelor moşteniri lăsate de predecesori şi şi-au lăudat mai târziu realizările, din băncile opoziţiei unde au fost izgoniţi de alegători. Un scenariu plictisitor.
Dar incoerenţa politicii din România nu este unică. Islandezii, sătui de efectele crizei economice, i-au "măturat" pe politicieni în sondaje şi au optat pentru "Cel Mai Bun Partid", o formaţiune alcătuită la ideea unor oameni cât se poate de obişnuiţi, fără nicio experienţă politică. Cât de porniţi sunt islandezii împotriva clasei lor politice se va vedea chiar în acest sfârşit de săptămână, după alegerile în care "Cel Mai Bun Partid" este favorit şi promite să câştige detaşat şi să conducă apoi singur guvernul. O lecţie din care avem cu toţii de învăţat.