Micuţa de numai şapte ani, Oana Toma, deşi suferă de tetrapareză spastică, vine la şcoală în fiecare zi. Este adusă în braţe de mama sa, deşi nu este chiar uşurică, iar în cele patru ore stă într-un scaun de bebeluş, care nici acesta nu mai e într-o stare foarte bună şi nici nu e tocmai comod. Aventura şcolară a copilei a început datorită institutoarei Rodica Bianu. Ea ne-a povestit cum a descoperit-o pe Oana cu ocazia recensământului elevilor de clasa I. "Era începutul lui septembrie când am cunoscut-o pe Oana. Într-o casă tip Iglac, sărăcăcioasă, cu foarte multe familii în ea, pe un fotoliu, afară la soare stătea Oana şi privea cum ceilalţi copii din curte alergau şi se jucau. Fără a fi răutăcios, un copil din curte îmi spune... «e paralizată». Deşi mama nu era foarte hotărâtă, la insistenţele mele şi ale bunicii fetei, am primit confirmarea că va veni la şcoală. Era foarte bucuroasă! Deşi vorbeşte, atunci, de bucurie, nu mai reuşea să spună că vrea la şcoală, doar dădea din cap că vrea. Şi de aici până la a fi elevă în clasa I la Grup Şcolar «Grigore Moisil» nu au mai fost decât câteva zile. Departe de a fi deznădăjduită sau epuizată, Oana vine în fiecare zi la şcoală, purtată în braţe de mama ei. La şcoală stă într-un cărucior de bebe în faţa căruia e aşezată o bancă adaptată ca înălţime. Răspunde la ore, scrie cu ajutorul meu, recită poeziile învăţate, iar acasă îşi transformă modesta locuinţă în şcoală, ea fiind învăţătoarea tuturor adulţilor din familie", ne-a povestit institutoarea Rodica Bianu. Oana şi mama ei locuiesc într-o cameră dintr-o casă veche, în care mai stau alte 15 familii. Există un singur WC canalizat, pe care Oana nu-l poate folosi. De gătit, mama fetei găteşte pe un hol, comun, însă le este foarte greu, este multă mizerie în jur.
Toţi colegii o ajută ca să-i fie mai uşor în clasă
Oana Mădălina Toma s-a născut prematur, la şase luni şi jumătate. Tatăl nu a recunoscut-o, aşa că poartă numele mamei sale. Deşi mama a văzut că ceva nu era în ordine cu micuţa, doctorii au liniştit-o iniţial. I-au pus copilei un diagnostic abia la un an şi jumătate: tetrapareză spastică. Elena Toma s-a îngrijt cât a putut de copil. A operat-o la picioruşe pentru a i se face alungire de tendon, însă se pare că una dintre operaţii nu a reuşit foarte bine. Şi mâinile le mişcă mai greu, dar este un copil plin de viaţă, care vrea să vină la şcoală şi să înveţe. "Este foarte încântată că vine la şcoală, învaţă poeziile pe care i le dă doamna, la scris o mai ajut şi eu cum pot. Însă nu vrea să lipsească de la şcoală nicio zi", a spus mama Oanei.
Faptul că din punct de vedere intelectual Oana face faţă cerinţelor este subliniat şi de institutoarea Rodica Bianu. "Atunci când le dau celorlalţi sarcini individuale, mă pot ocupa mai mult de ea. La fel şi în timpul orelor de sport. Urmăreşte emisiuni TV, cântă, vorbeşte toată ora, participă şi la serbări. E adevărat că nici mânuţele nu le mişcă foarte bine, dar o ajută colegii să-şi scoată cărţile, caietele. Nimeni din clasă nu a râs de ea sau nu a făcut o glumă răutăcioasă. A învăţat să numere, de la 1 la 10, însă e mai greu cu abecedarul pentru că scrie foarte greu. A făcut mai multe operaţii, toate în Brăila. Nu o sperie gândul că vor mai fi, probabil, şi altele, pentru că îşi doreşte să fie un copil normal", ne-a declarat institutoarea Bianu.
La serbările şcolare Oana participă, fiind foarte atentă la tot ce se întâmplă, iar institutoarea Rodica Bianu o ajută mereu
Oana are nevoie de 6.200 de lei pentru următorii doi ani de tratamente
Medicul care a operat-o până acum pe fetiţă, Florin Ioan, a spus că Oana are nevoie de mai multe operaţii şi de ajutor ca să poată merge. Cel mai mult ar ajuta-o însă ghetele ortopedice, care îi fixează piciorul şi îi tonifică musculatura, dar şi gimnastica medicală de recuperare, iar ca să nu se mai chinuie la şcoală într-un cărucior de bebeluş ar avea nevoie de un fotoliu rulant, însă toate acestea costă. Un scaun nou costă peste 3.000 de lei, iar ghetuţele ortopedice, care ar trebui schimbate la doi ani, costă fiecare aproximativ 400 de lei. Mai mult, şedinţele de gimnastică de recuperare ar costa şi ele 60 de lei săptămânal, la un centru specializat, unde se obţin rezultate. Adică gimnastica de recuperare şi ghetuţele ar costa pentru următorii doi ani 6.200 de lei, la care s-ar adăuga costul unui fotoliu rulant. Mama nu are aceşti bani pentru că trăieşte din salariul de asistent personal al copilului şi din alocaţie. Aşa că redacţia ziarului nostru face un apel către brăilenii care s-au dovedit inimoşi de atâtea ori, să vină la sediul redacţiei şi să ofere ceva din puţinul lor pentru sprijinirea acestui copil care vrea să înveţe.
Kinetoterapia, cel mai important tratament al tetraparezei spastice
Tetrapareza spastică reprezintă forma cea mai gravă de diplegie spastică. Clinic, boala afectează toate membrele, iar asociat pot interveni complicaţii precum strabism, retard, complicaţii ortopedice. În această afecţiune cel mai important este tratamentul medicamentos neurologic şi kinetoterapia zilnică, spun specialiştii. Boala, practic, nu se vindecă, dar poate fi mult ameliorată, prin antrenarea altor centri neurologici, apreciază medicul Cristian Bogdan de la Institutul de Medicină Hiperbară Bielefeld din Germania, institut care şi-a deschis de curând un centru şi la Constanţa, unde s-a început tratamentul primilor copii din România cu plegii spastice. Cauzele acestei boli sunt foarte variate şi prea puţin cercetate până acum.
Oana Toma va avea un fotoliu rulant
Organizaţia "Trebuie", filiala Brăila, când a auzit de situaţia Oanei Toma a sărit imediat în sprijinul ei. Preşedintele organizaţiei, Teodora Ilie, a spus că aveau la sediu un fotoliu rulant pentru un copil şi că sunt dispuşi să-l dea spre folosinţă gratuit, cu o singură condiţie: atunci când nu-i va mai fi de folos, să-l înapoieze. De asemenea, fata va fi pusă în legătură cu o fundaţie care se ocupă de procurarea de fotolii rulante pentru persoanele bolnave. "Această fundaţie, Motivation, a venit în mai multe rânduri cu asemenea oferte de fotolii rulante, dar atunci când vin ei nu reuşim să depistăm persoanele care au nevoie, iar când vin la noi persoane bolnave nu avem cum să le ajutăm. Acum a fost un caz fericit şi sunt bucuroasă că pot ajuta un copil care vrea să şi meargă la şcoală", a mai spus Teodora Ilie.
