Anul ăsta ne-a salvat agricultura. Poate că meritam, după atâtea dezastre petrecute în ultimul deceniu. Dar la anul? N-ar fi de mirare ca, după cum merge treaba în restul economiei, tot agricultura să fie baza, chiar de-o fi secetă. Tradiţia încă presupune investiţii masive făcute de majoritatea familiilor pentru umplerea cămărilor.
În Europa, aşteptăm deschiderea porţilor Schengen, iar unii visează încă şi mai departe, la ceva ce s-ar numi Statele Unite ale Europei. Până la o nouă structură europeană, mai avem de făcut câţiva paşi în cea "veche". Îi ştim deja: să împăcăm râca olandezo-finlandeză şi să mai schimbăm câte ceva în domeniul justiţiei. Paradoxul e că, deşi la instanţe domină acum aripa tânără din magistratură, în Vest continuă să se vadă justiţia de la noi în nuanţe sumbre. Şi nu e singurul paradox aparent. Un alt exemplu este obiectivul adoptării monedei unice europene în 2015. Cu toate acestea, românii sunt sfătuiţi să evite împrumuturile în euro, iar BNR chiar a înăsprit din nou regulile de creditare. Un avertisment asemănător s-a facut auzit şi înainte de valul din 2008, ceea ce înseamnă că un altul se apropie. Din nefericire, nu asta e partea cea mai rea, ci resemnarea care se instalează încet în societate. Şi creşterea discrepanţelor sociale.
