In acest sfirsit de saptamina, la Teatrul "Maria Filotti" este prezentat spectacolul lui Victor Ioan Frunza, "Desteptarea primaverii" de Frank Wedekind. Scenografia ii apartine Adrianei Grand, iar muzica este compusa de Tibor Cari.
Reprezentatia aduce in prim-plan drama unor copii care trec furtunos de la copilarie la adolescenta.
In urma cu o saptamina, "Desteptarea primaverii" a fost vizionata si de criticii de teatru. Unul dintre acestia, Magdalena Boiangiu, a apreciat spectacolul pentru bucuria de a vedea pe scena imagini nascute din cuvint si de a auzi cuvinte care provoaca imaginea, toate in slujba unui sens simplu, al vietii, al primaverii asteptate si ucise mereu de anotimpurile excesive. "Adolescentii isi descopera trupul, simt ca se petrece ceva in intimitatea fiintei lor si ar vrea sa poata exprima aceasta modificare, privita cu ostilitate de parinti si profesori care au uitat ca, odata, de mult, au trecut prin zona acelorasi intrebari si tulburari. Pe unii, cumintirea, pe altii moartea ii asteapta dupa colt si spectacolul se joaca sub semnul acestei perspective. Adolescentii din spectacolul Teatrului “Maria Filotti” din Braila parcurg procesul trezirii sub ochii nostri, cu nelinistitoare candoare si, din aceasta candoare cu care ei depasesc limitele admise de societate, vine frumusetea dinamica a spectacolului lui Frunza: personajele-adolescenti nu descopera doar erosul, sexul, iubirea, ele incep sa-si puna intrebarile necesare justificarii existentei lor in lume. In spectacol, literatura de prima mina a acestui text devine imagine teatrala emotionanta. Desteptarea simturilor se produce odata cu desteptarea inteligentei si aceasta evolutie simultana este aratata si demonstrata de un spectacol, unde echipa actoriceasca a tinerilor este solidara cu cea a adultilor in impunerea stilului dorit de directorul de scena, Victor Ioan Frunza".
"Problemele tinerilor vor fi intotdeuna actuale, fie ca sint ele de etica sau de “trend”"
* apreciaza tinarul actor Radu Micu
In rolurile principale din acest spectacol au debutat doi actori care au terminat de foarte putina vreme facultatea si au devenit angajati ai teatrului brailean din toamna acestui an. Este vorba de actorul Radu Micu si actrita Nicoleta Lefter. Radu Micu poate sa spuna ca este deja o vedeta. A jucat in mai multe filme si in doua telenovele, fiind foarte apreciat de critici, dar si de tinerii care ii urmaresc evolutia in "Iubire ca-n filme" si in "Pacatele Evei". A urmat cursurile Liceului "Vasile Alecsandri" din Iasi, apoi a studiat actoria la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, clasa Gelu Colceag. Pentru a-l aduce mai aproape de spectatori pe Radu Micu am realizat un scurt interviu.
- Personajul pe care il interpretezi este "terminat" de presiunile profesorilor si asteptarile parintilor. Care dintre aceste doua elemente le consideri mai importante?
- Importante pot fi amindoua in aceeasi masura, toate depind de tine ca om sau ca personaj, depinde de ce ti se pare mai important in acel moment! Eu am fost mai atasat de parinti decit de profesori, dar am intilnit si cazuri diferite de al meu, asa ca dezamagirea pe care crede ca o provoaca personajul este raportata la parinti. Alegerile pe care le face un actor sint diferite, la fel cum sint si oamenii asa ca....
- Aceste probleme sint actuale din punctul tau de vedere? Ai avut colegi in scoala care aveau astfel de probleme?
- Problemele tinerilor vor fi intotdeuna actuale fie ca sint ele de etica sau de "trend", asa ca: da, cred ca e o piesa actuala care se adreseaza deopotriva si parintilor, si copiilor. Problemele care apar in piesa pot fi transpuse in cotidian cu putina imaginatie, pentru a putea intelege "morala" piesei. In ceea ce priveste a doua intrebare, asemenea cazuri nu am avut, dar colegi si prieteni care au fost in deriva in alegerea viitorului lor, da, au fost, si pot spune ca este la fel de dificil ca orice alegere definitiva... Cel putin la virsta aceea asa pare... In ceea ce priveste adolescenta, cred ca e cea mai dificila parte din viata, pentru ca atunci te formezi ca om. Atunci intilnesti cele mai mari iubiri si cele mai mari dezamagiri, e o perioada cind sufletul iti este expus la maxim si toate astea se intimpla neconditionat.
- Cine ar trebui sa cedeze: profesorii sa nu mai puna note mici sau parintii sa-si tempereze asteptarile?
- Nu cred ca e vorba de a ceda cineva, cred ca e mai mult vorba despre a-si intelege nevoile reciproc, poate mai mult din partea oamenilor maturi, si de a-si acorda suport pentru a trece cu usurinta peste greutatile intimpinate de adolescenti in mare parte. Pentru ei, aproape totul este nou in acea perioada a vietii. Dar sprijinul important trebuie sa vina mai ales din partea parintilor.
- Care ar fi cea mai importanta categorie de spectatori care ar trebui sa vada acest spectacol?
- Spectacolul trebuie vazut de ambele "tabere" si cel mai important e ca dupa aceea, pe cit posibil, el ar trebui discutat. Dar spectacolul nu este facut doar pentru o anumita categorie de oameni. Spectacolele sint pentru toata lumea. Teatrul, dupa parerea mea, nu face diferente intre clasele sociale, rase, etnii etc. Spectacolele sint pentru public. In ceea ce priveste acest spectacol eu sint bucuros sa aud tot felul de pareri si fiecare intelege cit trebuie sa inteleaga la acel moment. Asadar, multumesc publicului care l-a vazut si va asteptam cu drag la urmatoarele spectacole.
Reprezentatia aduce in prim-plan drama unor copii care trec furtunos de la copilarie la adolescenta.
In urma cu o saptamina, "Desteptarea primaverii" a fost vizionata si de criticii de teatru. Unul dintre acestia, Magdalena Boiangiu, a apreciat spectacolul pentru bucuria de a vedea pe scena imagini nascute din cuvint si de a auzi cuvinte care provoaca imaginea, toate in slujba unui sens simplu, al vietii, al primaverii asteptate si ucise mereu de anotimpurile excesive. "Adolescentii isi descopera trupul, simt ca se petrece ceva in intimitatea fiintei lor si ar vrea sa poata exprima aceasta modificare, privita cu ostilitate de parinti si profesori care au uitat ca, odata, de mult, au trecut prin zona acelorasi intrebari si tulburari. Pe unii, cumintirea, pe altii moartea ii asteapta dupa colt si spectacolul se joaca sub semnul acestei perspective. Adolescentii din spectacolul Teatrului “Maria Filotti” din Braila parcurg procesul trezirii sub ochii nostri, cu nelinistitoare candoare si, din aceasta candoare cu care ei depasesc limitele admise de societate, vine frumusetea dinamica a spectacolului lui Frunza: personajele-adolescenti nu descopera doar erosul, sexul, iubirea, ele incep sa-si puna intrebarile necesare justificarii existentei lor in lume. In spectacol, literatura de prima mina a acestui text devine imagine teatrala emotionanta. Desteptarea simturilor se produce odata cu desteptarea inteligentei si aceasta evolutie simultana este aratata si demonstrata de un spectacol, unde echipa actoriceasca a tinerilor este solidara cu cea a adultilor in impunerea stilului dorit de directorul de scena, Victor Ioan Frunza".
"Problemele tinerilor vor fi intotdeuna actuale, fie ca sint ele de etica sau de “trend”"
* apreciaza tinarul actor Radu Micu
In rolurile principale din acest spectacol au debutat doi actori care au terminat de foarte putina vreme facultatea si au devenit angajati ai teatrului brailean din toamna acestui an. Este vorba de actorul Radu Micu si actrita Nicoleta Lefter. Radu Micu poate sa spuna ca este deja o vedeta. A jucat in mai multe filme si in doua telenovele, fiind foarte apreciat de critici, dar si de tinerii care ii urmaresc evolutia in "Iubire ca-n filme" si in "Pacatele Evei". A urmat cursurile Liceului "Vasile Alecsandri" din Iasi, apoi a studiat actoria la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, clasa Gelu Colceag. Pentru a-l aduce mai aproape de spectatori pe Radu Micu am realizat un scurt interviu.
- Personajul pe care il interpretezi este "terminat" de presiunile profesorilor si asteptarile parintilor. Care dintre aceste doua elemente le consideri mai importante?
- Importante pot fi amindoua in aceeasi masura, toate depind de tine ca om sau ca personaj, depinde de ce ti se pare mai important in acel moment! Eu am fost mai atasat de parinti decit de profesori, dar am intilnit si cazuri diferite de al meu, asa ca dezamagirea pe care crede ca o provoaca personajul este raportata la parinti. Alegerile pe care le face un actor sint diferite, la fel cum sint si oamenii asa ca....
- Aceste probleme sint actuale din punctul tau de vedere? Ai avut colegi in scoala care aveau astfel de probleme?
- Problemele tinerilor vor fi intotdeuna actuale fie ca sint ele de etica sau de "trend", asa ca: da, cred ca e o piesa actuala care se adreseaza deopotriva si parintilor, si copiilor. Problemele care apar in piesa pot fi transpuse in cotidian cu putina imaginatie, pentru a putea intelege "morala" piesei. In ceea ce priveste a doua intrebare, asemenea cazuri nu am avut, dar colegi si prieteni care au fost in deriva in alegerea viitorului lor, da, au fost, si pot spune ca este la fel de dificil ca orice alegere definitiva... Cel putin la virsta aceea asa pare... In ceea ce priveste adolescenta, cred ca e cea mai dificila parte din viata, pentru ca atunci te formezi ca om. Atunci intilnesti cele mai mari iubiri si cele mai mari dezamagiri, e o perioada cind sufletul iti este expus la maxim si toate astea se intimpla neconditionat.
- Cine ar trebui sa cedeze: profesorii sa nu mai puna note mici sau parintii sa-si tempereze asteptarile?
- Nu cred ca e vorba de a ceda cineva, cred ca e mai mult vorba despre a-si intelege nevoile reciproc, poate mai mult din partea oamenilor maturi, si de a-si acorda suport pentru a trece cu usurinta peste greutatile intimpinate de adolescenti in mare parte. Pentru ei, aproape totul este nou in acea perioada a vietii. Dar sprijinul important trebuie sa vina mai ales din partea parintilor.
- Care ar fi cea mai importanta categorie de spectatori care ar trebui sa vada acest spectacol?
- Spectacolul trebuie vazut de ambele "tabere" si cel mai important e ca dupa aceea, pe cit posibil, el ar trebui discutat. Dar spectacolul nu este facut doar pentru o anumita categorie de oameni. Spectacolele sint pentru toata lumea. Teatrul, dupa parerea mea, nu face diferente intre clasele sociale, rase, etnii etc. Spectacolele sint pentru public. In ceea ce priveste acest spectacol eu sint bucuros sa aud tot felul de pareri si fiecare intelege cit trebuie sa inteleaga la acel moment. Asadar, multumesc publicului care l-a vazut si va asteptam cu drag la urmatoarele spectacole.
