Trecind peste faptul ca dreptul la replica se incheie cu citeva zeci de semnaturi, fara a fi precizate si numele, numarul si seria de buletin a persoanelor respective, facind astfel identificarea imposibila, in mare, scrisoarea releva faptul ca angajatii considera ca impotriva patronului lor se duce o intensa campanie de defaimare, pe mai multe planuri: "Am ajuns sa fim revoltati de modul in care locuitorii Brailei sint manipulati, ascunzindu-li-se celelalte motive pentru care in Braila aerul este uneori greu de respirat. Nu spune nimeni ca nu se simte din cind in cind miros de la complexul nostru, dar nu tot timpul (...) atit timp cit se incearca reducerea amploarii prin investitiile care se deruleaza(...). Este clar ca mirosurile care se simt in oras atit noaptea cit si ziua, la orice ora, se datoreaza in cea mai mare parte gurilor de canalizare si faptului ca, in continuare, se cresc animale in oras".
Vinovati pentru mirosul de rahat - unii braileni si Primaria
Si cum cel sau cei care au redactat dreptul la replica par a fi identificat sursa tuturor relelor, care evident nu se afla in curtea lor, ci in curtile celor care cresc animale la oras, scrisoarea continua pe acelasi ton: "Am verificat ca mirosul la circa 200 m de complex nu este puternic, iar in oras mirosul e de nesuportat.(...) Si acest lucru demonstreaza ca nu complexul este tot timpul unic poluator, ci mirosul vine de la reteaua de canalizare a orasului, care este efectiv sufocata de dejectii provenite din oras(...) si cum gurile de canalizare nu au capace, pentru ca au fost furate aproape peste tot, rezulta acest miros insuportabil. La asta se adauga si faptul ca, datorita caniculei din aceasta vara, gunoaiele si cadavrele de animale din oras au intrat in descompunere, fara ca nimeni sa ia vreo masura". Interesant e faptul ca, desi este cunoscut faptul ca patronul celor care se presupune ca au conceput dreptul la replica este membru PNL, in text este acuzat in mod indirect primarul Cibu, presedintele PNL Braila, care nu ar dori sa interzica cresterea animalelor in oras pentru ca asta l-ar priva de niste voturi. Mai departe, se mentioneaza faptul ca patronul nu ar dori sa arunce cei peste 1000 de angajati ai Complexului in strada, "asa cum sugereaza unii", dar se subliniaza ca o eventuala lichidare a societatii ar fi dezastruoasa. In finalul dreptului la replica, clasa muncitoare platita de Caruz se transforma intr-un fin analist al problemelor Brailei, propunind si solutii de mare efect, citam: "Haideti sa fim realisti si sa vedem care sint adevaratele cauze ale mirosului si ce putem face pentru ca Braila sa se miste mai alert in acest domeniu al protectiei Mediului, sa trecem la construirea statiei de epurare, sa trecem la impadurirea zonelor atit din jurul orasului, cit si din judet, pentru ca prin taierile masive de copaci am distrus perdelele de vegetatie care ne puteau proteja si impotriva mirosurilor de tot felul, si impotriva caniculei de vara...". Observati cu ce termeni jongleaza salariatii lui Caruz? "Alert", "statie de epurare", "perdele de vegetatie" etc. Asta inseamna ca la coada porcilor rindesc oameni bine instruiti, dar nu atit de docenti, pentru ca, pe final, dau cu bita in balta, comitind un pleonasm de geniu, si anume "canicula de vara". E clar ca duhoarea le-a afectat logica pe ultimii metri ai dreptului la replica in finalul caruia muncitorii lui Caruz ne roaga respectuos: "Avem toate increderea ca veti publica punctul nostru de vedere". Ceea ce, iata, s-a si intimplat.