Militanţi proruşi preluau pe 6 aprilie 2014 controlul asupra sediilor administraţiei regionale de la Doneţk şi serviciilor secrete din Lugansk, în estul Ucrainei, declanşând o rebeliune împotriva Kievului care s-a transformat într-un război soldat cu peste 6.000 de morţi, relatează AFP pe site.
Aceşti rebeli se opun prooccidentalilor care au preluat puterea la Kiev în urma manifestaţiilor ce au condus la îndepărtarea de la putere a preşedintelui prorus Viktor Ianukovici. Ostili apropierii de Uniunea Europeană (UE) şi Alianţa Nord-Atlantică, dorită de către noile autorităţi, ei afirmă că rusofonii din estul ţării sunt ameninţaţi de "junta fascistă" aflată la putere la Kiev.
"La Kiev ni se refuză dreptul să vorbim ruseşte! Şi este reabilitat fascismul. Vrem să fim alipiţi Rusiei cât mai repede posibil", rezuma la vremea respectivă, pentru AFP, Valentina Fiodorova, o pensionară în vârstă de 63 de ani, din Doneţk.
Unii se pronunţă pentru federalizarea ţării şi o largă autonomie în cadrul Ucrainei, alţii pentru independenţă. Alţii doreau o anexare, pur şi simplu, la Rusia, ca cea a Crimeei, cu două două săptămâni mai înainte, care avea să provoace cea mai dură criză dintre Rusia şi Occident de la sfârşitul Războiului Rece încoace.
Numeroase oraşe trec de partea separatiştilor, iar grupuri de persoane înarmate îşi fac apariţia pe teren. Kievul nu reacţionează şi lasă impresia că nu mai controlează situaţia în această regiune minieră şi industrială.
În zonele rebele, un referendum este organizat rapid pe 11 mai. Fără nicio surpriză, rezultatul este favorabil independenţei. Scrutinul este considerat nul şi neavenit de către Kiev şi Occident.
- Prezenţa rusă, în discuţie
Kievul lansează la jumătatea lui aprilie o "operaţiune antiteroristă" cu scopul de a recuceri teritoriile pierdute. Primele confruntări sângeroase au loc pe 26 mai, pe aeroportul din Doneţk. La Moscova, Vladimir Putin cere "încetarea imediată a operaţiunii punitive" a Kievului.
"Milioane de ruşi şi rusofoni trăiesc în Ucraina. Rusia îşi va apăra întotdeauna interesele", declara Putin două săptămâni mai târziu, înainte de începerea rebeliunii.
Puţin câte puţin războiul se extinde în est, unde separatiştii câştigă teren în faţa unei armate ucrainene dezorganizate. Kievul şi NATO denunţă venirea masivă din Rusia a unor unităţi combatante, de blindate şi tunuri, care trec frontiera, în parte controlată de către rebeli. Moscova dezminte, recunoscând doar că voluntari ruşi luptă alături de rebeli.
În iulie Kievul lansează o ofensivă care pare să inverseze cursul lucrurilor. Rebelii îşi abandonează platforma de la Slaviansk, iar armata ucraineană recucereşte portul strategic Mariupol, la Marea Azov.
La 17 iulie, un Boeing malaysian este doborât într-o zonă devastată de lupte. Beligeranţii aruncă vina unul pe celălalt pentru drama soldată cu 298 de morţi. Europenii decid, atunci, să adopte, alături de Statele Unite, sancţiuni împotriva Moscovei, acuzată implicit că a furnizat racheta cu care rebelii ar fi doborât avionul.
Însă la sfârşitul lui august separatiştii lansează, la rândul lor, un contraatac. Ei slăbesc laţul din jurul Doneţkului şi Luganskului, ameninţă Mariupolul şi înfrâng usturător Ucraina la Ilovaisk, unde peste 360 de militari guvernamentali sunt ucişi, iar alţi 180 sunt daţi dispăruţi.
"Principala cauză a acestor înfrângeri este prezenţa trupelor ruse. Fără ruşi, am fi terminat treaba la sfârşitul verii", declară pentru AFP un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor ucrainene de securitate, sub protecţia anonimatului.
- Îngheţarea conflictului
După luni de eforturi diplomatice zadarnice, Kievul şi separatiştii semnează, în septembrie, la Minsk, un acord care prevede un armistiţiu şi trasează liniile mari ale unei soluţionări politice a conflictului, cu o autonomie sporită pentru regiunile rebele.
Însă armistiţiul nu durează mult timp, iar confruntările violente continuă, în special la aeroportul Doneţk, care cade, la sfârşitul lui ianuarie, sub controlul rebelilor, după nouă luni de lupte.
În februarie, François Hollande şi Angela Merkel îi conving pe Vladimir Putin şi Petro Poroşenko să-şi reafirme susţinerea faţă de acordurile de la Minsk, iar un nou armistiţiu este proclamat.
