Iar in Romania, fenomenul generalizarii vinovatiei are particularitatea lui. Din moment ce aproape niciodata vinovatul concret nu pateste nimic si nu plateste pentru fapta comisa, ba chiar i se tine partea de catre organizatiile profesionale din care fac parte, este de inteles de unde vine aceasta condamnare colectiva a unei intregi bresle de catre opinia publica. Daca medicul din cauza caruia moare un om nu este condamnat pentru ucidere din culpa, macar cu suspendare, ori daca magistratul care elibereaza fara temei un condamnat nu este judecat pentru favorizarea infractorului, situatia nu se va schimba niciodata. Oamenii au nevoie de un vinovat care sa plateasca pentru astfel de fapte revoltatoare. Si, atat timp cat sistemul nu le ofera un vinovat concret, multimea isi va gasi mereu unul colectiv, care nu va scapa de judecata.
Extreme, generalitati si vinovati
E aproape natural sa consideram ca toti medicii si toate cadrele medicale sunt vinovate de nenorocirile care se intampla prin spitalele romanesti, desi cu totii, in sinea noastra, suntem convinsi ca nu e chiar asa. Cum la fel de firesc aruncam vina pe toti judecatorii, procurorii si politistii atunci cand ies la iveala matrapazlacuri grosolane gen "Gorgunov", desi, daca stam si gandim mai bine, realizam ca nu poate fi chiar asa. La fel se intampla si cand vine vorba de politicieni, bugetari, profesori sau, de ce nu, ziaristi. Nu e o chestiune care tine doar de (dez)organizarea sistemului sanitar, juridic, politic sau de orice alta natura. Simtim nevoia de cele mai multe ori sa transformam vina, dintr-una individuala, intr-una colectiva. "Toti sunt asa!" - este cea mai la indemana forma de descarcare a furiei, pe care in mod inevitabil o simtim cand auzim despre oameni morti cu zile in fata spitalului sau infractori eliberati pentru boli inchipuite. Se intampla parca prea multe astfel de fapte care, in mod normal, intr-o societate cat de cat dezvoltata sau intr-o colectivitate umana nu ar trebui sa aiba loc. Sunt fapte care frizeaza logica, bunul simt, omenia, puterea de intelegere a colectivitatii sau a propriei scari de valori.
