• totuși, cu cele 100 de familii, cu un total de aproape 500 de persoane, comunitatea turcă e mult mai bine reprezentată decât alte comunități • membrii comunității participă frecvent la spectacolele și evenimentele culturale organizate în municipiu
Pe vremea când Brăila era raia turcească, miile de turci care trăiau aici reprezentau un procent important al populației. Au trecut, însă, aproape 200 de ani de când orașul nostru a fost eliberat și a revenit la țara-mamă, iar minoritatea etnică a turcilor și-a pierdut de mult ponderea în numărul total al populației. Totuși, cu cele 100 de familii, cu un total de aproape 500 de persoane, comunitatea turcă e mult mai bine reprezentată decât alte comunități care, de asemenea, pe vremuri aveau un număr mult mai mare de membri, cum ar fi bulgarii sau evreii, de exemplu, care abia ajung la 120, respectiv 150 de persoane. În cazul turcilor, comunitatea nu este într-un declin demografic ci, dimpotrivă, în ultimii ani a început să crească ușor, ca număr de membri, datorită turcilor veniți aici din țara natală pentru a deschide diverse afaceri. Cert este că, la fel ca și celelalte etnii, turcii au avut și continuă să aibă o contribuție semnificativă în dezvoltarea identității multiculturale a Brăilei. După cum ne-a spus Renan Rustem, președintele sucursalei brăilene a Uniunii Democratice a Turcilor din România, membrii comunității participă frecvent la spectacolele și evenimentele culturale organizate în municipiu, în care își prezintă cu mândrie portul tradițional, mâncărurile tradiționale sau alte obiceiuri și tradiții specifice etniei. Cu aceste ocazii, femeile care vin să reprezinte comunitatea poartă, conform tradiției, fistan, kaftan, ișlenmiș gömlek, fes, voal, cember, șalvari și nelipsitul ilic brodat. Costumul bărbătesc este în tonuri de albastru închis, cu broderie neagră și brâu roșu. Iar când e de prezentat ce au mai bun în bucătărie, printre vedetele culinare ale turcilor se numără, evident, baclavalele.
Cele mai importante sărbători ale comunității turce sunt Ramazam Bairam și Kurban Bairam. Prima sărbătoare amintită include și Seker Bairam (seker fiind dulce), datorită abundenței de dulciuri de pe masa fiecărui musulman, printre care și nelipsitele baclavale și sarailii, în timp ce cea de a doua sărbătoare este numită și Ziua Sacrificiului, în care cei mici merg la colindat pe la casele membrilor comunității încheindu-și textele sacre (Luna Ramadanului Sfânt, Slujba de Seară, Ramas Bun) cu urarea "Să ne dea Allah sănătate, ca la anul să vă urăm Ramadan Sfânt".
În prezent, comunitatea turcă nu mai are o geamie la Brăila, astfel că, de sărbători, se merge la geamia de la Măcin.
Lipsa unei geamii în Brăila nu este un impediment pentru turcii care se căsătoresc. Slujba de cununie specifică religiei lor nu trebuie neapărat ținută într-un lăcaș de cult ci se poate oficia inclusiv la domiciliul mirelui, de către muftiul comunității, în cazul de față muftiul de la Măcin, care vine la Brăila special pentru astfel de ocazii.
Casa turcească de pe strada Justiției, monumentul istoric care amintește de vechea raia a Brăilei
Ultima casă cu specific turcesc, ce iese în evidență prin streașina mult mai lată decât a caselor învecinate, poate fi admirată în Centrul Vechi, pe strada Justiției, în spatele sediului Facultății de Inginerie. Relativ bine conservată, aceasta are în prezent statut de monument istoric.
Cea mai importantă moștenire rămasă de la foștii ocupanți turci, din punctul de vedere al patrimoniului construit și ingineresc, rămâne, însă, ascunsă privirii. Este vorba despre vasta rețea de hrube subterane care pe vremuri legau Cetatea Brăilei cu Dunărea, reprezentând o importantă cale de scăpare în caz de primejdie. Se spune despre aceste tuneluri subterane că, pe alocuri, erau atât de înalte încât puteau fi parcurse fără probleme de un om călare pe cal. Din păcate, multe dintre hrubele care formau un adevărat păienjeniș pe sub casele Brăilei au fost astupate pe timpul regimului comunist, deoarece puneau în pericol construcțiile de la suprafață. Totuși, anumite porțiuni au rămas neatinse, cum ar fi hruba de pe strada Cetății, din Centrul Vechi. Tunelul subteran lung de 50 metri, lat de 7 metri și înalt de 4,5 metri este o mică rămășiță a vechilor hrube de pe vremea turcilor. Foarte bine conservat, acesta a servit ca pulberărie a orașului, în secolul XIX, adăpostind praf de pușcă și armament din epocă. Pe vremea regimului comunist, a fost folosită ca pivniță pentru budanele de vin ale fostei întreprinderi ”Vinalcool”. În prezent, vechea hrubă stă nefolosită.
