Din punctul meu de vedere, propunerea aceasta cu care defilează Ciolacu nu e nici taxă de solidaritate, nici de lăcomie, nici de empatie, e doar o mega taxă generată de incompetență, menită să ascundă sub preș adevăratele probleme, formele reale de finanțare a bugetului de stat și, mai ales, mișmașurile. Și e complet absurd să vorbești despre ea într-o țară în care economia supraviețuiește doar pe seama compromisurilor - de la investiții, de la salarii, de la dezvoltare -, dar care rămâne campioană la neîncasarea TVA - 33,8% din taxele datorate nu se colectează la buget, la economia subterană - 21% din PIB, iar la riscul de corupție, indicatorii sunt deja la cota de alarmă - ”mita”, ”șpaga”, ”șperțul”, ”parandărătul” sau, mai elegant spus, ”comisionul” se ridică la mii, zeci de mii de euro, echivalentul a 10, 20, chiar 30% din valoarea unui contract. Nu mai spun de tunurile de milioane de euro care se tot dau de 30 de ani încoace și din care statul nu e capabil să recupereze mai nimic.
Deci, cu o așa realitate, vine Ciolacu și spune că nu poate scoate țara din ghearele pandemiei, mări pensiile și alocațiile, decât dacă ia de la bogați și dă la săraci. Vechea placă stricată a mai marilor PSD, de care mi s-a acrit deja. Ei, haiducii României!
Dar haideți să vedem cine și câți sunt bogații ăștia de la care trebuie să luăm, ca să avem de unde să dăm... și care este, de fapt, miza acestor populisme.
De exemplu, la începutul acestui an, parcul auto din România număra circa 9,3 milioane de autovehicule. Dintre acestea, aproape 7,3 milioane, adică vreo 80%, erau mai vechi de 10 ani. Doar 3% din parcul auto figurează a fi format din mașini mai scumpe de 50.000 euro. Infim!
Tot la începutul acestui an, în România erau înregistrate aproape 9,2 milioane de locuințe, cu o medie de 2,7 camere pe unitate locativă și o suprafață medie utilă în mediul rural de 74 mp, iar în mediul urban de 54 mp. Raportat la fondul locativ existent, locuințele cu 120 mp și peste, adică acelea ce trebuie supraimpozitate, reprezintă cam 25%. Cu mențiunea că în proporție însemnată, ele sunt construcții pe parter plus un etaj înregistrate în mediul rural, multe în zonele periurbane (Ilfov deține primul loc, urmat de Cluj). De ce o casă cu 4 camere într-un sat de lângă București, de exemplu, care costă cam 100.000 – 150.000 euro, e un lux ce trebuie supraimpozitat, prin comparație cu un apartament tot de 4 camere din București, cu o suprafață un pic mai mică, dar care costă și peste 200.000 euro, n-aș ști să vă spun. Așadar, pe cine impozităm? Pe tinerii care muncesc de le ies ochii din cap ca să achite rate pentru o casă cu un pic de curte în care să-și crească mai sănătos copiii și care plătesc bruma asta de confort cu vârf și îndesat în orele pierdute în trafic. Evident, mai sunt și ”palatele” ce ar putea fi supraimpozitate, dar nu pot să nu mă întreb câte din ele sunt construite cu acte în regulă sau înregistrate ca locuințe, pentru că, dacă te uiți pe statisticile oficiale, numărul caselor cu 5 și mai multe camere (așa sunt raportate) este destul de mic. În plus, și bunica avea la țară tot 5 camere. Deci câte exact sunt cu adevărat de lux, nu știu să vă spun. La fel cum nu știu nici câte iahturi sunt înregistrate în România, dar, recunosc, nici nu m-am străduit prea mult să aflu, având în vedere că, nu e un secret, multe dintre ambarcațiunile de lux sunt înregistrate în porturi străine... le-au înșirat acolo doar ca să fie.
Deci cât și de la cine iei în cazul persoanelor fizice? Că nu-i văd, în primul rând, pe ei (politicienii) atât de solidari cu sărăcimea încât să-și aprobe suprataxarea huzurului în care trăiesc.
Rămâne, în concluzie, cealaltă categorie, marile companii. Care, de multă vreme, le stau în gât politicienilor, pentru simplu motiv că supraviețuiesc și fără contracte cu statul. Ei bine, dacă vă gândiți că e o măsură salvatoare, vă înșelați. O să mai vorbim când suprataxarea aceasta se va întoarce la noi, ca un bumerang: stop investiții și dezvoltare, frână la salarii și, evident, prețuri mai mari pentru produsele sau serviciile oferite.
Mă rog, la acest moment liberalii spun că nu susțin ideea. Dar la câte concesii au făcut partenerilor de alianță, n-am nici măcar un dram de încredere că se vor opune cu adevărat. Oricum, la cum merg lucrurile în țara asta, chiar mi-e greu să prevăd cine pe cine, cum și cât va taxa.
