De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Motorul lumii iluziei este plăcerea, adusă drept justificare chiar și pentru viața însăși. Supremul argument și idolul lumii iluziilor.
Plăcerea este obiectivul urmărit prin goana febrilă după bani, onoruri, cuceriri și trădări.
Tot plăcerea este și instrumentul prin care este inoculată vinovăția, suferința, boala și moartea.
Nimic din lumea iluziei nu rămâne, însă, într-o minte ordonată.
Cu Dumnezeu alături, ca Unul, ideea de plăcere dispare. Idolul -și motorul- acestei lumi, mișcate de plăcere spre nicăieri, este inventat nu pentru fericire continuă, ci pentru surogatul discontinuu al plăcerii, care împinge iar și iar spre perpetuarea unei lumi lipsite de sens. Dumnezeu nu a creat plăcerea, ci doar fericirea.
Însă la idolul acestei lumi se renunță doar printr-o decizie fermă de a te lăsa îndrumat spre Fiul nevinovat al Tatălui. Când Îi vei recunoaște nevinovăția, Îl vei prețui și iubi cu adevărat.
Cum începi? Privește în jur și acceptă că tot ce vezi este nevinovăție. De aici începe Viața.
„Și au adus la El fariseii și cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter și, așezând-o în mijloc,
Au zis Lui: Învățătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
Și aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
Iarăși plecându-Se, scria pe pământ.
Iar ei auzind aceasta și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni și până la cel din urmă, și a rămas Iisus singur și femeia, stând în mijloc.
Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Și Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuiești.
Deci iarăși le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
(Ioan, VIII, 3-12)
