Asta îi deranjează pe ei din tot noianul de modificări pe care le presupune noua lege. Nu situaţia financiară grea cu care se confruntă sistemul şi oamenii din interiorul lui, nu lipsurile din infrastructura şcolară, nu programele supraîncărcate, nu sutele de şcoli transformate în şantiere şi lăsate de izbelişte, probleme care ar putea îngreuna mult punerea ei în practică. Nu. Nimic din toate astea. Ci faptul că geografia şi, în special, istoria vor fi predate în limba maternă.
Ei, bine, uite, mie nu-mi pasă! Iar asta nu înseamnă că nu-mi iubesc ţara sau nu îmi respect înaintaşii. Îi iubesc şi îi respect, dar la fel de mult iubesc şi respect şi corectitudinea, sinceritatea şi adevărul.
Iar fiindcă principalul măr al discordiei este istoria, am să vă povestesc câte ceva despre manualul de istorie de clasa a IV-a, de fapt primul contact al unui elev român, indiferent de naţionalitate, cu această disciplină.
Logic şi de bun simţ ar fi ca prima întâlnire cu istoria să fie cu cea a locurilor în care trăieşti. Copilul să afle cum şi când s-au înfiinţat localitatea lui, judeţul în care locuieşte, despre oamenii de vază, principalele monumente sau edificii istorice, aşezarea în istoria naţională, elemente de tradiţie şi cultură. Ei, bine, nici pe departe nu este aşa! Istoria de clasa a IV-a începe cu câteva noţiuni elementare şi definiţii, apoi o lecţie este dedicată întocmirii arborelui genealogic al familiei şi, la mai puţin de o lună de la începerea anului şcolar, copiii sunt aruncaţi în antichitate, în Elada, Sparta, Roma, iar după alte câteva ore în epoca medievală. Şi dă-i cu popoare mai vechi sau mai noi, poziţionează-le pe hartă (în multe cazuri o hartă a lumii moderne de 60/40 cm, cumpărată din fondul clasei de la Carrefour!), asta fără ca în prealabil ei să fi studiat la geografie continentele sau măcar Europa şi ţările ei. Şi, lecţie cu lecţie, vin furioşi din apus saxonii, francii, vikingii, gepizii, longobarzii, burgunzii (nu ştiu dacă vă închipuiţi cât este de greu pentru un copil de 10 ani să reţină aceste cuvinte), iar din răsărit slavii, cu ai lor sloveni, slovaci şi încă alţii vreo 7, care într-un final migrează către Peninsula Balcanică. Ce e aia peninsulă? Unde este cea Balcanică? De ce e importantă pentru noi? Nu contează! Oricum, nu e vreme de aprofundare. Aşa că e mai simplu să înveţi ca papagalul. Iar până săptămâna următoare uiţi complet.
Mai bine, pentru că noua lecţie vine din alt continent, cu Imperiul Otoman (nici măcar nu le explică de unde-i vine numele). Turcii vin însă din Asia Centrală şi se aşază în Asia Mică (unde or mai fi şi astea!?) şi, la un moment dat, se luptă cu Imperiul Bizantin (apărut din neant pentru că în lecţia cu Imperiul Roman nu s-a făcut nicio referire) şi cuceresc Constantinopolul. Cuvânt pe care trebuie să-l reţină alături de Herţegovina, caftan, paşalâc, suzeranitate etc.
Şi fiindcă tot l-am silabisit pe ultimul, trebuie reţinut că "Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană. Deşi recunosc suzeranitatea otomană, Ţările Române îşi păstrează autonomia", chestie de nuanţă şi culoare, nu-i aşa!? Dar nu se suflă o vorbă despre Dobrogea. Oare de ce-or locui atâţia turci în zona aceea?!
Iar amalgamul acesta numit istorie de clasa a IV-a continuă cu marii descoperitori, câţiva conducători, castele de referinţă şi se încheie apoteotic cu Uniunea Europeană. Toate într-un manual greoi (aprobat de minister în 2005), complet neatractiv, cu imagini execrabile, cu noţiuni aruncate aiurea, fără corelare cu geografia sau măcar cu lecţiile precedente.
Poate, ce-i drept, se aud mai melodios toate acestea în limba română, dar, sincer, tot imposibile şi imposibil prezentate mi se par pentru un copil de 10 ani, care trebuie să afle pentru prima dată ce este istoria şi, eventual, să se îndrăgostească de ea.
Oare cum s-o fi zicând suzeranitate în maghiară? Dar ipocrit!?
