Bietul Titi a fost nevoit să dea telefoane peste telefoane, inclusiv la redacţia Obiectiv, să ceară ajutor pentru a putea ajunge nearestat la poliţiştii care aproape că anunţaseră că l-au arestat. În locul lui Titi Sgârcitu aş fi sunat la Protecţia Consumatorului, să reclam faptul că am fost victima unei înşelătorii, în sensul că poliţiştii au înşelat opinia publică (deci, şi pe mine), atunci când au afirmat că m-au prins în timp ce eu mă grăbeam să ajung mai repede în arest.
Astea fiind spuse, prost e ăla care va mai încerca să se predea vreodată poliţiştilor. Păi, de ce să-ţi faci o grămadă de draci şi să te enervezi cu nervii că nu poţi să ajungi la timp în arest, când poţi să-i laşi pe poliţişti să-şi frece chelia de caşchete ca să te caute până vor ieşi la pensie? Din acest punct de vedere, Titi Sgârcitu a dovedit încă o dată că pe cât de mare cămătar a fost odată, atât de fraier a ajuns acum, rugându-se de câţiva tablagii fără şcoală să nu-l aresteze înainte de a avea cătuşele puse la mâini.
P.S.: La închiderea ediţiei aflu că Titi Sgârcitu a fost pus în libertate, că doar nu era să stea laolaltă cu borfaşii de rând. Nu ştiu dacă de data asta poliţiştii l-au împiedicat pe Sgârcitu să iasă din arest, dar sunt sigur că data următoare nu vor mai organiza filtre pentru un infractor care se bate pe burtă cu judecătorii.