Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" va scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, I. M. Gane, fost profesor la Liceul "Nicolae Balcescu", poet, istoric si traducator, colaborator al "Analelor Brailei".
Nascut la Tg. Ocna, la 21 octombrie 1902, Ioan M. Gane a absolvit Liceul "Regele Ferdinand I" din Rm. Sarat, in 1921. A fondat revista "Analele Ramnicului" - echivalentul "Analelor Brailei", la care, de altfel, va colabora mai tirziu -, iar in 1927 si-a luat licenta la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Inca de pe vremea studentiei, desfasoara o bogata activitate culturala, fiind prezent cu versuri, studii si articole in multe periodice din capitala si provincie. Este angajat la Biblioteca Academiei Romane (1924 - 1928), apoi la Institutul de Literatura al prof. Mihail Dragomirescu (1927 - 1929). Din 1929 este profesor la Braila, timp de aproape cinci decenii fiind prezent la mai toate manifestarile culturale autohtone. In 1932, I. M. Gane este numit profesor la Liceul "N. Balcescu", desfasurindu-si activitatea in cadrul prestigioasei institutii de invatamint pina in anul 1948. Ca si alti reputati dascali braileni, pe care autoritatile comuniste nu-i aveau la inima, Gane a fost trimis sa predea la diverse "scoli de meserii", pentru ca, in final, sa ajunga la Liceul Agricol. A fost printre primii care a realizat o biografie a scriitorului C. Sandu-Aldea (initial, in "Analele Brailei", apoi in volum, in 1941) si un istoric al presei si tipografiilor brailene. Casatorit cu Ofelia (Georgescu), profesoara de limba franceza, I. M. Gane a corespondat intens si a colaborat cu Perpessicius si cu ing. Gh. T. Marinescu, intemeietorul "Analelor". A publicat: "Zari de altadata" (versuri, 1924), "Lira de argint, Sihleanu" (1925), "Bibliografia operelor lui M. Dragomirescu" (in colab., 1928), "Bratara de argint" (versuri, 1930), "Romanul popular Filerot si Antusa" (1936), "Ritmuri franceze" (trad. in versuri, antologie, 1938). Premiat de localitatea Karstatt, Austria (1922), Institutul de Literatura (1925 si 1926) si Societatea de Stiinte Filologice din Romania (1966), participa activ la Centenarul Bibliotecii Academiei Romane (1967) si la fiecare eveniment prilejuit de Zilele Brailei. Profesorul I. M. Gane a murit aproape uitat de concitadini, pe 30 septembrie 1979. "Putini au fost la inmormintarea sa, era vremea “practicii agricole” si elevii, impreuna cu cadrele didactice, erau la munci, pe cimp, pe o vreme mohorita. Merita mult mai multa recunostinta din partea noastra", isi amintea, deunazi, un profesor brailean.
Nascut la Tg. Ocna, la 21 octombrie 1902, Ioan M. Gane a absolvit Liceul "Regele Ferdinand I" din Rm. Sarat, in 1921. A fondat revista "Analele Ramnicului" - echivalentul "Analelor Brailei", la care, de altfel, va colabora mai tirziu -, iar in 1927 si-a luat licenta la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Inca de pe vremea studentiei, desfasoara o bogata activitate culturala, fiind prezent cu versuri, studii si articole in multe periodice din capitala si provincie. Este angajat la Biblioteca Academiei Romane (1924 - 1928), apoi la Institutul de Literatura al prof. Mihail Dragomirescu (1927 - 1929). Din 1929 este profesor la Braila, timp de aproape cinci decenii fiind prezent la mai toate manifestarile culturale autohtone. In 1932, I. M. Gane este numit profesor la Liceul "N. Balcescu", desfasurindu-si activitatea in cadrul prestigioasei institutii de invatamint pina in anul 1948. Ca si alti reputati dascali braileni, pe care autoritatile comuniste nu-i aveau la inima, Gane a fost trimis sa predea la diverse "scoli de meserii", pentru ca, in final, sa ajunga la Liceul Agricol. A fost printre primii care a realizat o biografie a scriitorului C. Sandu-Aldea (initial, in "Analele Brailei", apoi in volum, in 1941) si un istoric al presei si tipografiilor brailene. Casatorit cu Ofelia (Georgescu), profesoara de limba franceza, I. M. Gane a corespondat intens si a colaborat cu Perpessicius si cu ing. Gh. T. Marinescu, intemeietorul "Analelor". A publicat: "Zari de altadata" (versuri, 1924), "Lira de argint, Sihleanu" (1925), "Bibliografia operelor lui M. Dragomirescu" (in colab., 1928), "Bratara de argint" (versuri, 1930), "Romanul popular Filerot si Antusa" (1936), "Ritmuri franceze" (trad. in versuri, antologie, 1938). Premiat de localitatea Karstatt, Austria (1922), Institutul de Literatura (1925 si 1926) si Societatea de Stiinte Filologice din Romania (1966), participa activ la Centenarul Bibliotecii Academiei Romane (1967) si la fiecare eveniment prilejuit de Zilele Brailei. Profesorul I. M. Gane a murit aproape uitat de concitadini, pe 30 septembrie 1979. "Putini au fost la inmormintarea sa, era vremea “practicii agricole” si elevii, impreuna cu cadrele didactice, erau la munci, pe cimp, pe o vreme mohorita. Merita mult mai multa recunostinta din partea noastra", isi amintea, deunazi, un profesor brailean.
