* numărul de căsătorii din județul Brăila s-a înjumătățit față de acum 30 de ani, în schimb a luat amploare fenomenul divorțurilor * dacă după Revoluție în Brăila se înregistra un divorț la cinci căsătorii, în ultimii ani datele arată că la fiecare două-trei cupluri care au spus “Da!”, unul și-a spus “Adio!” * căsătoria este astăzi un eveniment pe care tinerii brăileni îl amână tot mai mult, vârsta medie a soților la prima căsătorie fiind de 32,1 ani pentru bărbați și 28,3 pentru femei * există și multe cupluri care refuză complet idea de cununie civilă și religioasă * ce spun psihologii despre toate astea, aflați dintr-o analiză marca “Obiectiv – Vocea Brăilei”
Astăzi este Dragobetele, sărbătoarea românească a iubirii. Va fi un nou maraton al cadourilor, florilor și cinelor romantice presărate cu multe declarații de dragoste. Unele cupluri se vor căsători pentru o zi, în malluri, altele își vor uni destinele pentru toată viața în fața ofițerului de stare civilă, jurând că vor fi împreună ”la bine și la rău”. Va fi însă așa? Vor trăi ”fericiți până la adânci bătrâneți”? Și dacă da, cât durează fericirea? În Brăila, cam 10-11 ani, dacă ne raportăm la datele Institutului Național de Statistică (INS). Aceasta a fost durata medie a unei căsătorii în județul nostru, în anul 2021. În ziua de azi, tinerii brăileni nu se mai grăbesc către altar sau decid să facă acest pas tot mai târziu, vârsta soților la prima căsătorie fiind de 32,1 ani în cazul bărbaților și 28,3 ani în cazul femeilor. Iar divorțul pare că a devenit un fenomen social tot mai frecvent. Dacă în primii ani de după Revoluție în Brăila se înregistra un divorț la aproximativ cinci căsătorii, în anii 2000 deja la fiecare trei cupluri care se își puneau pirostriile un altul punea punct relației. Iar raportul în anii pandemiei a fost de un divorț la două căsătorii. Cum explică psihologii ”noua ordine demografică”? Care sunt cauzele pentru care tinerii se căsătoresc mai greu și divorțează mai ușor? Modernismul, goana după carieră și statut social și frica de responsabilitate. Plus ”noua ordine mondială” - inversarea rolurilor în relație: femeile care vor să fie ”masculul alfa” și tendința de feminizare a bărbaților.
Mai puține căsătorii, mai multe divorțuri
Ne căsătorim ca să divorțăm. Datele Institutului Național de Statistică arată că din 1990 și până în 2021 (ultimul an pentru care există date complete), în județul Brăila dinamica privind nupțialitatea (căsătorii) și divorțialitate (divorțuri) s-a schimbat foarte mult. Rata de nupțialitate a scăzut de la 8,8 la 1.000 locuitori în 1990 la 4,2 în 2021, iar numărul de căsătorii s-a redus de la 3.578 în ’90 la 1.397 în 2021.
Evident, fenomenul de emigrare masivă reprezintă un factor important pentru scăderea ratei de nupțialitate, însă dacă ne uităm pe datele privind divorțurile se observă că numărul cuplurilor care aleg să se despartă este tot mai mare raportat la numărul celor care se căsătoresc. Spre exemplu, dacă în urmă cu 30 de ani doar un cuplu divorța la fiecare cinci căsătorii, în 2021, la două perechi care au ales să spună ”Da!”, una s-a separat. Fără să luăm în calcul anii pandemiei (2020, 2021 și 2022), statistica anilor 2015 – 2019 arată un divorț la fiecare 2,5 căsătorii.
Dar cât durează un mariaj până să se ajungă la divorț? Dacă ne uităm pe vârsta medie a soților la divorț în anul 2021 (bărbați - 44,6 ani și femei - 40,6 ani) și apoi o comparăm cu vârsta medie la căsătorie (34,8 ani - bărbați și 31,5 ani - femei), se poate observa că secvența de viață maritală (mariajul) a fost de 9-10 ani.
3 divorțuri pe zi. Apogeul despărțirilor în anii pandemiei
Recordul negativ din punct de vedere al divorțurilor s-a înregistrat în anii pandemiei: 2020 și 2021. Concret, în anul 2020, 961 cupluri s-au căsătorit iar alte 428 au divorțat, ceea ce înseamnă un raport de un divorț la două căsătorii. Se observă clar cum din cauza restricțiilor numărul de cununii s-a redus cosiderabil, însă s-a menținut ponderea mare a divorțurilor.
În 2021, odată cu relaxarea restricțiilor nunțile s-au reluat, fiind înregistrate 1.397 căsătorii. Însă și divorțurile au fost pe bandă rulandă - 836. Practic s-au înregistrat trei divorțuri pe zi, dacă ne raportăm la numărul de zile lucrătoare din 2021.
În ceea ce privește anul 2022, când s-au eliminat complet restricțiile, potrivit datelor puse la dispoziția Direcției Regionale de Statistică Brăila, în primele 11 luni (decembrie-noiebrie) s-au înregistrat 1.438 căsătorii și 474 divorțuri. Asta înseamnă un divorț la trei căsătorii.
Tinerii amână căsătoria
Cuplurile din Brăila (și din toată țara, de altfel) nu mai vor să se căsătorească la 20 ani, ci amână momentul spre sau după vârsta de 30 ani. În 2021, vâsta medie la prima căsătorie a fost de 32,1 ani la bărbați și de 28,3 ani la femei. În ceea ce privește raportul rural-urban, în 2021, “la oraș“ vârsta medie a soțului a fost de 32,8 ani, iar a femeii de 29,4 ani. “La țară”, vârsta bărbatului la prima căsătorie a fost de 31,2 ani, iar la femeie de 26,7 ani. Prin comparație, la începutul anilor ’90, bărbații se însurau la 24-25 ani, iar femeile se măritau la 21-22 ani.
Cum s-a ajuns aici? Explicațiile psihologului
În cadrul unui interviu acordat cotidianului “Obiectiv - Vocea Brăilei”, Manuela Papadopol (foto), psihoterapeut cu o vastă experiență în terapia de cuplu,
ne-a vorbit despre cauzele care au dus la numărul scăzut de căsătorii din ultimii ani și creșterea ratei divorțurilor, dar ne-a oferit explicații și pentru alte fenomene sociale.
- De ce atât de multe divorțuri? Care sunt cauzele?
- Cred că evoluția! Evoluția speciei. Trăim într-o perioadă cu foarte multă deschidere către informații, către dezvoltare personală. O perioadă în care vrem să fim pe picior de egalitate unii cu ceilalți. De aici situațiile conflictuale pentru că, de ce să nu recunoaștem, dacă ne ducem cu 50 de ani, cu 100 de ani în urmă, era conceptul că bărbatul este stâlpul casei. Rolul femeii era să stea acasă, să facă copii, să îngrijească de ei, de soț și casă. Acum atribuțiunile în cadrul familiei sunt împărțite în mod egal între membri. Nu mai avem atribuțiuni feminine și masculine. Sunt femei care iau locul bărbaților și fac ele de toate pentru că bărbatul este mai slab, mai puțin cu inițiativă și atunci ea preia controlul. Și deja se produce o luptă între parteneri. Pentru că bărbatul acceptă, dar la nivel de subconștient el nu este mulțumit de situația dată, că femeia face și drege și nu mai este el masculul alfa în relație. Cred că timpurile, goana după realizare, goana după statut social, duce uneori la indiferența față de partener. Datorită obiectivelor pe care le avem, foarte înalte, pierdem relațiile de bază.
- Foarte multe despărțiri în perioada pandemiei? De ce?
- Această perioadă pandemică, cu restricțiile și impunerile de rigoare, nu au făcut altceva decât să amplifice anumite situații conflictuale din familie, care existau, doar că ele erau ascunse sub preș. În momentul în care partenerii au rămas mai mult timp împreună, atunci a exacerbat situația. De aici și divorțurile.
- Pe vremea părinților și bunicilor noștri era multe cupluri nefericite care totuși rămâneau împreună “de gura lumii”. Acum pare că ne căsătorim ca să divorțăm.
- Pentru că nu ne mai ține nimic în loc. Nu mai avem dogme, latura creștină, deci partea spirituală iese și asta din discuție. Nu mai avem o treabă că divorțăm de cinci ori și ne căsătorim de cinci ori, nu mai contează lumea din jur. Într-adevăr, nu era ok înainte pentru că foarte multe femei sau foarte mulți bărbați înghițeau, acceptau situația, făceau o puzderie de copii și trăiau în căsnicii nefericite. Stăteau împreună doar pentru copii. Am întrebat odată un cuplu «Când ați fost ultima oară într-o stațiune?» Mi-au răspuns: «Care stațiune?» Au trăit cât se poate de roboței. Ei, acuma, de 30 de ani, de la Revoluție încoace, specia evoluează, dar într-un mod galopant.
- De ce se căsătoresc tinerii mai târziu, spre sau după 30 ani?
- Lipsa siguranței! Viața în sine crează un confort tinerilor să rămână în sânul familiei, în casă cu părinții. Un confort mental, emoțional, financiar. Pentru că plecarea de acasă înseamnă o resposabilitate. La asta se adaugă factorul economic. Statul nu ne mai oferă ce ne oferea înainte, de ce să nu recunoaștem. Aveai casă, aveai un serviciu asigurat, astea erau elemente de bază care îți ofereau o siguranță și atunci te căsătoreai de la 20 de ani. Acuma, unde să pleci? Unde mă duc cu chirie? Din ce plătesc? Salariul e minim pe economie? Și de aici tăvălugul.
- Statisticile arată că bărbații fac pasul mai greu către altar decât femeile? De ce?
- Este același lucru. Trebuie să își ia o responsabilitate și nu vrea. Rămâne la mama, să îi pună mama pachetul... Timpurile i-au făcut așa, nu mamele! O mamă nu își dorește să vadă fiul la 40 de ani, neisprăvit, stând într-o casă cu ea. Astea sunt timpurile. Iar bărbații sunt mai temători.
- Dincolo de căsătorii și divorțuri mai există un fenomen, cel al cuplurilor care împreună de mulți ani, au și copii, dar totuși nu vor să se căsătorească? Care e motivul?
- Tocmai pentru că divorțurile în ultimii ani sunt tot mai dese, cumva se sădește un element de neîncredere în mintea tinerilor. Zic «Da, dar după aceea să ne târâm pe la avocați?». «Hai să trăim de probă, să vedem cum e, să experimentăm un an, doi, să vedem dacă ne acceptăm, dacă suntem compatibili». Iar asta tot de teama de a nu ajunge să eșueze și să umble apoi prin tribunale, pe la notari. Așa am identificat eu în practica mea. Și stau și stau și după aceea devine o obișnuință. «Da' ce ne mai trebuie?», «Ne leagă actele?». Da, actele au un rost! Ne dau un statut, indiferent cum ar fi. Nu ne luăm bagajele să plecăm atât de ușor din casă ca atunci când trăim în parteneriat. Așa, fără căsătorie, nu am nimic de împărțit. Dar când suntem căsătoriți, avem acte, am mai luat și ceva împreună, mă gândesc de două ori înainte să plec? Și mă mai duc și la terapie de cuplu și încerc să salvez ceva.
- Sunt și oameni care după o căsnicie eșuată mai dau o șansă dragostei. A doua, a treia sau chiar a patra oară. Îi putem numi romantici incurabili?
- Dacă vorbim de a treia a patra oară clar nu sunt persoane care sunt la prima tinerețe. Ori sunt la vârsta maturității, ori sunt la vârsta a treia. Este minunat să îți dorești să nu fii singur! Din punctul meu de vedere singurătatea este o boală. O boală care ucide mintea în primul rând. Sunt foarte multe cazuri de doamne văduve, cu soți morți, care erau active, care erau ok, dar din momentul în care au rămas singure la 60 sau 70 de ani au deja element de demență. Din cauza singurătății. E foarte bine că se căsătoresc și a doua, a treia, a patra oară! Ține și de romantism, ține și de nevoie. Am întâlnit pacienți care la vârsta a treia au spus că au trăit dragostea adevărată. Dragostea nu are forme. Dragostea cu fluturi în stomac de la 20 de ani nu are nicio legătură cu dragostea de la 30 de ani. Și nici cu aia de la 60 ani.
- În final, ne puteți da câteva sfaturi despre ce putem face pentru ca relația de cuplu sau căsătoria să ne meargă bine?
- Comunicarea, respectul, empatia, iubirea. Acestea sunt elementele unei relații fericite. Mai ales comunicarea. Este esența unei căsnicii. Cel din fața ta nu o să știe ce simți tu în momentul respectiv dacă nu o să verbalizezi. Trebuie să petreceți timp împreună cât mai mult, să aveți activități comune. Trebuie să ții cont de nevoile partenerului pentru că nu numai tu ești în cuplu, mai ai o persoană lângă tine. Trebuie să am empatie față de omul de lângă mine, să sar să ajut, nu să spun «Lasă că se descurcă». Și mai e un lucru când vorbim de căsnicii. Lupta nurorilor cu soacrele. E foarte grav. O familie se ține unită de ambele părți. Respectând familia soțului meu voi primi respect și pentru familia mea și atunci vom fi o familie mare, frumoasă și unită
