Insula Mare a Brăilei (IMB) tinde să devină un teritoriu interzis, un fel de lagăr din care este imposibil să intri şi să ieşi. Această situaţie de neconceput în plin secol XXI nu este provocată de întoarcerea la putere a unui regim comunist autoritar, ci de neputinţa capitalismului bolnav în care trăim de a rezolva o problemă în esenţă banală: întreţinerea unei reţele de comunicaţii rutiere viabile. Starea mai mult decât precară a drumurilor aproape că a izolat miile de oameni care trăiesc în satele din Insulă şi aruncă o pată mare de ruşine pe felul cum ştim să întreţinem infrastructura celei mai mari exploataţii agricole din Europa.
O plimbare cu maşina prin Insula Mare a Brăilei este o experienţă tristă pentru şofer şi potenţial fatală pentru autovehiculul care trebuie să înfrunte un drum de piatră atât de stricat, încât ocolirea gropilor este absolut imposibilă. Există alternativa folosirii drumurilor de pământ ce merg în paralel cu drumul judeţean 212A. Acestea oferă o călătorie incomparabil mai puţin zdruncinată, numai că, atunci când pătrunzi pe ele, dai de o mare problemă. Dacă te afli într-o altă maşină decât cele din parcul auto al "TCE 3 Brazi" Piatra Neamţ, concesionarul terenului arabil din IMB, ai senzaţia că eşti pe un fel de drum al hoţilor şi că e bine să nu fii văzut, ca să nu ai probleme. Asta fiindcă există mari şanse să fii oprit de agenţi de pază în uniforme cărămizii, care te trag pe dreapta şi îţi cer să ieşi de pe drumul de pământ şi să circuli doar pe cel de piatră. "De ce?", întrebi uimit. "De-aia, fiindcă aici e proprietate privată şi n-aveţi voie!", răspunde agentul de pază, dându-ţi de înţeles că ar fi bine să te conformezi dacă vrei să nu dai de vreo belea.
Aşadar, la doi ani de când România a fost primită în Uniunea Europeană, situaţia din Insula Mare a Brăilei, unde se află cea mai mare exploataţie agricolă din Europa, stă cam aşa: pe drumul public nu poţi circula din cauza gropilor, pe drumurile laterale (din pământ!) nu poţi circula deoarece o firmă din Piatra Neamţ zice că acolo e proprietatea sa privată! Atunci care e soluţia? Păi, soluţia este una tipic românească: mergi ce mergi pe drumul judeţean, cu maxim 30 km la oră, fiindcă mai mult nu se poate din cauza hurducăielilor, iar când nu mai vezi niciun agent de pază prin preajmă, intri pe drumurile de pământ, unde poţi atinge chiar incredibila (pentru Insula Mare) viteză de 80 km/h. Atenţie, însă: cine nu are simţul orientării în spaţiu, este bine să evite păienjenişul drumurilor de pământ, fiindcă e foarte posibil să se rătăcească în imensitatea miilor de hectare ale IMB.
Angajament neonorat de Guvern
Starea căilor rutiere din Insula Mare este un supliciu pentru cineva care circulă pe acolo ocazional, dar pentru locuitorii celor două comune din incinta îndiguită, Măraşu şi Frecăţei, e un coşmar permanent. Ca să ajungă la Brăila, aceştia au de mers câteva zeci de kilometri, iar călătoria lor se împarte, aşa cum spuneam mai sus, între drumul de piatră ce "rupe maşina în două", şi drumurile de pământ, de unde sunt goniţi de agenţii de pază ai "TCE 3 Brazi".
Cum s-a ajuns în această situaţie jenantă, pentru o ţară care se mândreşte cu statutul său de membru UE? În principiu, 212A este un drum judeţean, deci ar trebui întreţinut şi reabilitat de Consiliul Judeţean Brăila. Consiliul Judeţean Brăila spune, însă, prin vocea purtătorului său de cuvânt, secretarul Nicu Filoti, că de fapt Guvernul şi-a luat obligaţia să se ocupe de modernizarea DJ 212A, în conformitate cu o hotărâre de guvern emisă încă din 1997. Este vorba despre HG 577, care prevedea investirea unor sume de ordinul sutelor de miliarde de lei vechi, pentru asfaltarea şoselei respective, de la km 0, trecere bac, până la km. 35, spre Măraşu. Numai că, aşa cum se întâmplă de obicei în România, investiţia promisă de Guvern s-a dovedit a fi un mare fâs. În 2005, s-au alocat 31 miliarde lei vechi, iar CJ Brăila a contribuit cu 16,7 miliarde, pentru prima fază de reabilitare a drumului în cauză, respectiv refacerea fundaţiei. Lucrarea, executată de "Tancrad" Galaţi, a fost finalizată în februarie 2006. Imediat după aceea ar fi trebuit să înceapă faza a doua, adică realizarea unei îmbrăcăminţi de beton-ciment, care ar fi făcut din DJ 212A un "drum beton", dacă se poate spune aşa. Pentru faza a doua ar fi fost nevoie de vreo 200 miliarde de lei vechi, dar aceşti bani n-au mai fost alocaţi de Guvern. Aşa se face că, acum, în anul de graţie 2009, DJ 212A încă mai aşteaptă să fie terminat. Între timp, însă, s-a stricat şi fundaţia făcută de Tancrad, iar drumul se află într-o stare şi mai proastă decât cea de dinainte de 2005!
În concluzie, în toţi aceşti ani, s-a promis mult şi nu s-a făcut nimic, iar în Insula Mare a Brăilei, unde, repetăm, se găseşte cea mai mare exploataţie agricolă compactă a Europei, adică un fel de mândrie naţională, se circulă mai rău ca în evul mediu. Şi, pentru ca tabloul românismului să fie complet, tot ce-au găsit de făcut cei de la CJ şi de la "TCE 3 Brazi" este să se acuze reciproc. Consiliul Judeţean spune că drumul s-a stricat în halul ăsta fiindcă se circulă cu camioane încărcate cu cereale, îngrăşăminte sau alte produse specific agricole. La rândul său, "TCE 3 Brazi" zice că are tot dreptul să folosească aşa-zisa şosea, cu oricâte maşini grele are nevoie, la câte taxe de drum şi accize plăteşte.
"Ne-am cumpărat autobuz, fiindcă ne ocoleau toţi operatorii de transport"
Din cauza halului în care se prezintă DJ 212A, locuitorii mai multor sate din IMB n-au putut beneficia de un mijloc de transport în comun care să îi aducă până la Brăila. Stănică Mercan, viceprimarul comunei Frecăţei, ne-a spus că, multă vreme, niciun operator privat de transport n-a vrut să ia această rută, tocmai din cauza drumului. "Ca să rezolvăm problema, am înfiinţat, la nivelul comunei, un serviciu public de transport persoane, am achiziţionat un autobuz şi facem trei curse pe săptămână, până la Brăila. Altfel, populaţia care nu dispune de autoturism personal ar fi fost izolată aici", ne-a declarat viceprimarul. Acesta ne-a mai informat că Primăria Frecăţei a investit, în ultimii ani, circa 89 miliarde de lei vechi - din care 35 miliarde din fonduri europene - pentru reabilitarea unui drum comunal care face legătura între toate satele comunei. În prezent, respectivul drum asigură o călătorie destul de lipsită de zdruncinături, numai că, la un moment dat, pe ruta spre Brăila, se face joncţiunea cu DJ 212A, iar suspensiile maşinilor încep să sufere teribil.
