• pe cât sunt de multe, frumoase şi gustoase merele obţinute în livadă de un fermier din comuna Gropeni, pe atât de mari sunt problemele legate de desfacerea mărfii • fermierul se plânge că angrosiştii ar vrea să le cumpere la preţuri de nimic • în plus, faptul că din judeţul Brăila au dispărut toate fabricile de conserve constituie o mare problemă • “Decât să le vând pe preţuri de nimic, mai bine le dau de mâncare la vaci”, spune pomicultorul
Cazul fermierului brăilean care a obţinut o producţie record, de 100 tone la hectar, la sfeclă de zahăr, şi se plânge că trebuie să-şi vândă marfa tocmai la Roman, în judeţul Neamţ, pentru că fabrica de zahăr de la Ianca s-a desfiinţat, nu este singular. Şi alţi fermieri brăileni care au făcut investiţii masive în ultima perioadă, pentru a reuşi să performeze din punctul de vedere al producţiei obţinute, constată acum că desfacerea mărfii este o mare bătaie de cap, din cauza tupeului angrosiştilor, dar şi din pricina desfiinţării fabricilor de conserve din judeţul nostru.
Ioan Cireaşă, din Gropeni, a înfiinţat, în urmă cu câţiva ani, o livadă cu meri, caişi, cireşi, pruni şi nuci, pe o suprafaţă de circa 9 hectare. Anul acesta, recolta de mere a întrecut orice aşteptări, cifrându-se în jurul valorii de 100 de tone. Bucuria fermierului n-a durat prea mult, pentru că a constatat că nu prea are cui să vândă merele astfel încât să obţină un minim de profit. “Am găsit să vindem la angrosişti cu 0,5 lei, dar e bătaie de joc. Nu plătim nici oamenii care culeg cu banii aceştia. Avem camera frig şi magazia pline. Prin alte părţi se dau merele cu 3-4 lei kilogramul, iar noi nu le dăm nici cu 1,5 sau măcar cu 1 leu”, se plânge Ioan Cireaşă.
Acesta spune că, până la urmă, a găsit o fabrică de compot din judeţul Galaţi interesată să cumpere o cantitate mai mare, însă tranzacţia propriu-zisă ar urma să se încheie cam pe la jumătatea lunii noiembrie şi nu există nicio garanţie deocamdată că livrarea se va face până la urmă. Cireaşă afirmă că, decât să le dea cu 0,5 lei per kilogram sau să rămână cu merele pe stoc, preferă să le toace mărunt şi să le dea de mâncare la vaci. “Nu ştiu ce voi face, cred că îmi voi lua o tocătoare să le toc, să le dau la vaci în amestec cu paie şi lucernă. Le mănâncă şi aşa, dar mi-e frică că se îneacă”, zice fermierul din Gropeni.
Dacă ar fi obţinut un preţ bun, acesta ar fi preferat ca merele din livada familiei sale să ajungă în comerţ pentru consum, nu pentru conserve, deoarece producţia din acest an chiar este deosebită, iar fructele sunt foarte frumoase şi gustoase, unele exemplare fiind atât de mari încât cântăresc câteva sute de grame. Ca soiuri, este vorba despre Idared, Florina şi Golden Delicios. “N-aş putea spune că sunt sută la sută bio, pentru că le mai dăm cu insecticide primăvara şi iarna, dar în rest sunt naturale şi gustoase. Plus de asta, noi ţinem cont de felul cum le culegem. Le luăm direct din pom, pe alea căzute pe jos nu le dăm consumatorilor, fiindcă fructele căzute nu rezistă decât 2-3 săptămâni. Prin judeţ mai vin unii de prin Vrancea cu mere, dar am înţeles că ei le scutură din pom, le adună de pe jos, le încarcă în maşină apoi merg prin sate şi le vând pe bani sau la schimb cu alte produse, o găleată de grâu pe una de mere”, ne-a mai spus fermierul din Gropeni.
