Nava "Ovidiu", şalupa "Lugojelul", maşini de prelucrat prin aşchiere, ateliere, laboratoare, o fermă de animale, toate acestea, zeci de miliarde de lei vechi au fost şterse din zestrea învăţământului brăilean. Odată cu ele a dispărut şi ultima şansă pentru şcolile brăilene de a mai avea specializările aferente pentru că achiziţionarea acestora ar costa acum foarte mult, iar acreditarea specializărilor de asemenea.
Nava "Ovidiu" zace pe braţul Măcin alături de multe alte nave ruginite
Cea mai imporantă pierdere a şcolilor este la fostul Liceu de Marină. Au fost date nava "Ovidiu", şalupa "Lugojelul" şi mai multe caiace, şi au fost desfiinţate cabinetele pentru specializările electromecanic şi navigaţie. Nava şi şalupa, cu debarcaderul aferent, au fost date, tot în cadrul Ministerului Educaţiei, Universităţii Bucureşti, pentru Staţiunea de cercetări ecologice. Cum reparaţiile costau foarte mult, au adus la linia de plutire doar şalupa şi nava a ajuns la Consiliul Judeţean în decembrie 2005. De atunci nava "Ovidiu" zace pe braţul Măcin, alături de alte nave ruginite şi ca vai de ele.
Procedurile de licitaţie pentru realizarea proiectului au început abia după un an şi jumătate, în iunie 2007, iar în septembrie s-au finalizat. Proiectul, pentru care CJ a plătit aproximativ 8.000 de euro, a fost realizat de firma Blue Line din Constanţa şi a fost predat în decembrie 2007, apoi s-au întocmit documentele pentru licitaţia privind reabilitarea. Licitaţia a avut loc pe 30 decembrie 2008 şi au participat firmele: Dunav Brăila, Iulius Constanţa şi Servnaval Brăila. Comisia de evaluare a ofertelor a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse şi a anulat licitaţia. Anularea a fost contestată de firma Servnaval, care a depus între timp şi garanţia bancară, iar urmarea este că astăzi, 13 aprilie 2009, se va relua procedura de licitaţie având în vedere aceleaşi oferte. Secretarul general al Consiliului Judeţean, Nicu Filote, a explicat că în situaţia în care licitaţia va decurge normal, în aproximativ şapte luni nava "Ovidiu" va putea face chiar curse Brăila - Galaţi şi înapoi. Reabilitarea ar costa, conform proiectului CJ, 1,2 milioane de lei (12 miliarde lei vechi).
Nava "Ovidiu" valora cât 100 de maşini "Dacia"
Declinul Liceului de Marină a început în 1991, când instituţia a trecut de la Ministerul Apărării Naţionale, la ministerul Educaţiei. În ultimii ani de comunism, fiecare liceu aparţinea ministerului pentru care pregătea specialişti, fiind susţinut financiar de ministerul respectiv. Pe atunci liceul de marină brăilean avea 400 de elevi din toată ţara şi ţinea de Ministerul Apărării Naţionale. În 1983 liceul a fost dotat cu nava "Ovidiu", care făcuse parte din flota de plimbare a lui Ceauşescu, şi şalupa "Lugojelul". Nava fluvială "Ovidiu", tip pasager, are o capacitate de 90 de locuri, un salon de 40 de locuri şi alte 50 de locuri disponibile pe promenadă, iar şalupa "Lugojelul" are 12 locuri. Nava a fost luată în patrimoniul şcolii cu o valoare de 7,8 milioane de lei, la vremea aceea, adică valora cât 100 de maşini "Dacia". La valoarea de piaţă de acum ar fi valorat 700.000 de euro. Când MApN a lăsat din braţe liceul, nu au mai fost bani. Unele surse spun că elevii au început să fie mai puţin interesaţi de profil. Potrivit altor surse, profesorii, de fapt, nu şi-au mai dorit profilul de marină şi au vrut să-l desfiinţeze. Cert este că în 1992 instituţia de învăţământ şi-a schimbat numele, din Liceul de Marină în Grupul Şcolar "Mihail Sebastian"şi au apărut clase cu alte specializări decât electromecanici şi marinari. În aceste condiţii, nava "Ovidiu" şi şalupa "Lugojelul" mărşăluiau sporadic. În 1999, nava a intrat în reparaţii.
În anul 2000, la "Sebastian" mai erau doar două clase de marinari, iar în 2004 au terminat şi acelea şi nu s-au mai format altele. Nava şi şalupa au devenit pietre de moară pentru şcoală şi aceasta le-a dat Universităţii Bucureşti. În 2006, grupul şcolar a rămas doar cu clase de liceu teoretic şi şi-a schimbat denumirea în Liceul Teoretic "Mihail Sebastian". "Când s-au desfiinţat clasele de marină şi baza materială era terminată. Nava costa 150.000 de lei şi pentru reparaţii era nevoie de alte câteva sute de mii. Noi nu am fi avut niciodată aceşti bani, aşa că am cedat-o Universităţii Bucureşti în 2004, prin transfer, însă nici ei nu au avut bani, iar în 2006 a fost dată Consiliului Judeţean. Cu nava se făceau expediţii pe Dunăre, însă pentru că tabla era ruginită şi subţiată, exista pericolul de implozie. Nava avea deja termenul de casare depăşit. Atunci când am preluat-o noi fusese puţin folosită în flota de plimbare a lui Ceauşescu", a spus prof. Daniela Dima, directorul Liceului "Sebastian.
Ferma de animale - la cheremul timpului
La Grupul Şcolar Agricol nu mai există de patru ani o specializare legată de numele şcolii, iar sectorul zootehnic nu este utilizat pentru că nu respectă cerinţele Uniunii Europene, deşi încă există clase de tehnician veterinar. Practic, sectorul zootehnic aşteaptă investiţii care probabil nu vor veni şi va "muri în picioare". Directorul Luminiţa Turcu este optimistă, şi spera ca măcar o parte din fermă să fie funcţională, şi repopulată cu păsări. Despre animale mari nu poate fi vorba pentru că întreţinerea lor ar costa prea mult. Pentru sectorul vegetal s-au făcut contracte cu parteneri externi pentru a lucra pământul, arenda revenind şcolii, ca resursă extrabugetară. Sera şi livada de 200 de metri pătraţi sunt lucrate cu oamenii şcolii, iar producţia este consumată tot de către oamenii şcolii. "Elevii de la profilul tehnician veterinar nu vor putea face practică în sectorul zootehnic din şcoală, dar vor putea merge în cabinetele veterinare sau firme de profil. În următoarea perioadă nu e nici o şansă să reînfiinţăm profilul agricol pentru că trebuie autorizată specializarea de ARACIP şi e foarte scump. Nu merită să plătim taxa şi apoi să ne trezim că nu vin copiii, mai ales că din momentul în care în judeţ s-au înfiinţat clase cu profil agricol nu mai avem cereri absolut deloc pentru că elevii preferă să facă şcoala acasă", a mai explicat directorul Luminiţa Turcu.
Nici profilele industriale nu mai sunt cerute
Micşorarea numărului de copii şi scăderea cererii pentru mecanici şi sudori au dus şi la reducerea numărului de ateliere de la fostul liceu "Progresul". Din şapte ateliere au mai rămas patru. Toate utilajele, maşinile de prelucrat prin aşchiere sunt depozitate, în aşteptarea casării. "Le-am depozitat în speranţa că această meserie va mai fi dorită. De fapt, chiar de anul trecut uzina a cerut asemenea meserii, însă nici elevii nu vor pentru că este o meserie grea, care necesită multe cunoştinţe. Conducerea uzinei chiar a vrut să le dea burse şi nu au acceptat, iar acum au şi ei probleme din cauza crizei. Aceste maşini le vom casa, dar mă doare sufletul pentru că sunt funcţionale şi se mai putea face practică pe ele", a spus directorul Eugenia Dan.
La "Brâncuşi", atelierele în care s-au făcut investiţii au fost cedate proprietarilor
O situaţie deosebită este şi la Grupul Şcolar de Prelucrarea Lemnului, care în urmă cu 20 de ani era patronat de PAL. Desfiinţarea fabricii nu a dus la dispariţia specializării pentru că au apărut micile firme de prelucrarea lemnului care au angajat absolvenţii, a spus directorul Ştefan Stoica. Numai că atelierele au fost retrocedate şi au fost nevoiţi să se mute chiar în atelierele libere de la fostul Progresul. "E adevărat că în acele clădiri s-au făcut ceva investiţii, dar nu am avut încotro şi am fost nevoiţi să le cedăm. S-au schimbat ferestrele cu geamuri termopan şi s-a montat centrală termică proprie. Nu ştim dacă pentru aceste investiţii proprietarul a plătit ceva, pentru că este clădirea Primăriei, noi doar o administram. Maşinile noastre sunt din anii '60, '70, dar funcţionează şi sunt foarte bune pentru şcoală. Singura lor hibă - sunt energofage", a mai spus directorul Ştefan Stoica.
