În ciuda handicapului fizic major de care suferă, Vujicic a explicat că speranţa şi încrederea în sine l-au ajutat să schimbe perspectiva vieţii şi să privească dincolo de circumstanţe.
"Când eram mic, aveam un singur scop: să supravieţuiesc. Nu m-am gândit niciodată că o să pot face atâtea lucruri şi, mai ales, să am o carieră. Au fost momente de suferinţă, de teamă, când lumea îmi spunea că trebuie să renunţ la lupta cu viaţa, că sunt o povară pentru părinţii mei şi că am fost o greşeală. La opt ani, am vrut să mă sinucid, aruncându-mă în cada plină cu apă, dar se pare că misiunea mea a fost să fie alta", a povestit australianul, luni, într-un discurs ţinut la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti.
Nick Vujicic a spus că trei principii au stat la baza succesului său în lupta cu handicapul de care suferă şi a sfătuit pe toată lumea ca, indiferent de circumstanţe, să le aplice în propria viaţă, pentru a reuşi şi pentru a atinge potenţialul maxim. "Cele trei principii sunt: nu ştii ce poţi realiza până nu încerci; când ai eşuat, încearcă din nou; eşecul înseamnă oportunitate. Trebuie să crezi într-un obiectiv cu tărie pentru ca acesta să se transforme în realitate. Dacă îţi pui fericirea în lucruri temporare, aceasta va dura la fel de puţin", a explicat australianul, care a atras atenţia că nimic în viaţă nu poate fi realizat fără răbdare.
Vujicic a mai spus că, de multe ori, este întrebat cum poate fi atât de optimist, având în vedere condiţia sa, şi cum poate zâmbi atât de mult. "Iubesc viaţa şi asta m-a ajutat să ajung aici. Nimic nu a fost uşor. Am muncit din greu, chiar dacă au fost multe moment când am fost în situaţia de a o lua iar şi iar de la zero. Răbdarea este o virtute, este o trăsătură esenţială pentru un om puternic. Nu este suficient să fii optimist, trebuie să ai speranţă", a adăugat australianul.
Nick Vujicic a concluzionat că, în opinia sa, este mai uşor să trăiască fără mâini şi picioare, doar cu "un ciot" care le înlocuieşte, decât să rămână fără o persoană dragă sau să aibă o familie destrămată.
Australianul cu o poveste aproape incredibilă s-a născut în 1982 la Brisbane. Chiar dacă în primii ani de viaţă a fost depresiv şi, la un moment dat, a fost la un pas să se sinucidă, el a învăţat cu timpul să se descurce singur. Iar asta nu ţine doar de rutina îngrijirii personale (curăţarea dinţilor, periatul părului etc.), ci şi de activităţi greu de anticipat în cazul unei persoane fără mâini şi fără picioare (scrisul la computer, înotul, golful).
După terminarea şcolii, Vujicici a luat licenţa în finanţe şi contabilitate. La 19 ani, şi-a împlinit visul de a încuraja şi a da speranţă altor oameni prin discursurile motivaţionale şi prin povestea lui - unul dintre cele mai convingătoare exemple de a-ţi depăşi limitele şi de a demonstra că, de fapt, acestea nu există.
În prezent, australianul este preşedintele organizaţiei neguvernamentale internaţionale "Life without limbs", conduce propria companie - "Attitude Is Altitude", specializată în discursuri motivaţionale - şi a scris prima sa carte, care nu se putea numi decât "Viaţa fără limite".
