Victime ale unor accidente rutiere grave, care suferă leziuni la cap sau bolnavi cu afecţiuni ale creierului, care au nevoie de evaluări complexe de diagnostic şi tratament ajung, în multe dintre cazuri, în centre din Galaţi sau Bucureşti, deşi la Spitalul Judeţean Brăila funcţionează un compartiment de neurochirurgie. Pacienţii care ajung la urgenţe cu traumatisme sunt trimişi pentru investigaţii imagistice la Galaţi sau la Bucureşti, după ce medicii neurochirurgi din Brăila doar se uită la ei. Asta, în cazul în care nimeresc în timpul programului de lucru al neurochirurgilor, care începe de la ora 8.00 şi se termină la ora 13.00. După această oră, medicii de la Unitatea de Primiri Urgenţe se confruntă cu dificultăţi în rezolvarea cazurilor în care pacienţii prezintă traumatisme craniene, fiind nevoiţi să-i trimită la spitalele din Bucureşti sau Galaţi. Pacienţii şi familiile lor sunt nemulţumiţi de această situaţie şi de cele mai multe ori acuzaţi sunt medicii.
Sală de operaţie după trei ani de aşteptare
Înfiinţat în 2007, compartimentul dispune de 10 paturi şi, până acum, nu a avut sală de intervenţii neurochirurgicale. De asemenea, nu are posibilitatea organizării unei linii de gardă, pentru care sunt necesari patru medici cu asemenea specialitate. Cei doi neurochirurgi, dr. Marian Guţu şi dr. Ştefan Trifan, îşi desfăşoară activitatea în compartimentul de neurochirurgie din Corpul A, în spaţii comune cu cele ale chirurgiei generale. Neurochirurgia este singura specialitate care nu a dispus de o sală de chirurgie proprie, medicii având acces la sala unu, a cărei dotare nu se ridică la nivelul cerinţelor unor astfel de intervenţii. "Trebuia echipată o sală de operaţie a lor, dar am amânat pentru că am aşteptat să facem întâi modificările necesare obţinerii acreditării spitalului. Este un fenomen care se va petrece cât de curând. Spitalul din Brăila nu va putea fi acreditat decât dacă se mută secţia de Terapie Intensivă, iar pentru acest scop s-au aprobat şi banii în Consiliul Judeţean, în 2007 şi în 2008. Nu s-a mai mutat însă. Nu au dat fonduri pentru că nu au vrut să dea managerului. Dar nu-i dai bani managerului, dai la populaţie. Întrucât se credea că se mută secţia de Terapie Intensivă şi rămânem doar cu Blocul Operator, ne-am ferit să investim în amenajarea unei săli de operaţie pentru neurochirurgie. Acesta este motivul pentru care am întârziat cu o sală de operaţie pentru neurochirurgie, dar trebuie să le dai un loc specific lor", a explicat dr. Ştefan Mihăilescu, managerul spitalului. După luni întregi în care conducerea spitalului doar şi-a exprimat intenţia de a amenaja o sală de operaţie, recent a fost achiziţionată o masă de operaţie specifică neurochirurgiei şi o lampă, urmând ca săptămâna viitoare să se facă montajul acestor echipamente medicale, pentru a deveni funcţionale. Tot în perioada următoare, vor fi amenajate şi saloane pentru neurochirurgie. "Cu saloanele mai este o problemă, nu avem o sală de pansamente proprie, ceea ce înseamnă că patologie complet diferită se rezolvă într-un spaţiu impropriu, din punctul meu de vedere. Ar mai trebui măcar 5 paturi şi poate la un moment dat, se trage o uşă de undeva şi va scrie pe ea «neurochirurgie», pentru că în spitalul acesta nu se ştie unde este. Unii dintre pacienţi nici nu ştiu că există neurochirurgie", a spus dr. Ştefan Trifan.
Dotare de 5 miliarde lei
Dotarea cu echipamente a compartimentului de neurochirurgie a costat până acum circa 5 miliarde lei, potrivit estimărilor managerului spitalului. Neurochirurgii se arată mulţumiţi de această dotare, deşi nu au fost rezolvate toate lipsurile. "Ne-au fost aduse atât de multe, încât e foarte bine. Cu ce s-a investit până acum, mai mult de trei sferturi din patologie se poate rezolva aici. Din punct de vedere tehnic, cazurile care nu se pot rezolva aici şi se trimit la Bucureşti nu ar putea să fie decât urgenţe pe patologia vertebro-medulară, aceea care solicită instrumentaţie şi malformaţiile vasculare cerebrale, pentru că aici nu există microscop şi nu există posibilitatea de investigare corectă, adică RMN şi angiografie. Aceasta e o mare bubă a judeţului nostru. Galaţiul are 3 RMN-uri şi 5 computere tomograf, iar noi avem un tomograf din anul 1991, o piesă de muzeu. Care, atunci când se strică, chiar dacă ai bani să-l repari, ceea ce la bugetele actuale e o mare problemă, nu se va face decât după o listă imensă de aşteptare, pentru că nu este decât un specialist în toată ţara. Aşteptăm şi noi implicare de la Consiliul Judeţean, să vedem că bagă bani şi în sănătate, nu numai în patinoar şi într-un centru de imagistică la Brăila", susţine dr. Ştefan Trifan. Pentru rezolvarea cazurilor grave, Spitalul Judeţean Brăila are încheiat protocol cu Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti. "Sunt în Bucureşti spitale unde se lucrează cu robot, au telemedicină, sunt centre universitare. În momentul când sunt centre cu dotare superioară şi cu oameni cu talent, unici şi ai nevoie de aşa ceva, noi luăm legătura cu clinica, explicăm cazul trimis, se câştigă timp. Este bine ca plecarea să se facă organizat, pe judecata medicilor. Pentru că este exclus ca cineva, o clipă, să se pună împotrivă, în momentul în care cazul depăşeşte tehnic spitalul", a spus Mihăilescu. Culmea, această opinie nu este împărtăşită de neurochirurgul Ştefan Trifan, care susţine că Bagdasar are aparatură veche de 20 de ani. "Vestitul Bagdasar, unde sunt nişte oameni extraordinari, marea majoritate, operează în 80% dintre cazuri cu instrumente de foarte mult timp, pe când tot ce avem aici, nu are 2 ani împliniţi, sunt unele nou-nouţe, de o lună. Aceste instrumente de 5 miliarde sunt la ţiplă, nou-nouţe şi noi suntem tot aceiaşi medici care i-am fi operat pe pacienţi, dacă ne găseau ca rezidenţi la Bucureşti sau la Iaşi, cum este cazul colegului, dar cu instrumente de 20 de ani. Mâna chirurgului este fermecată, nu instrumentul. Dacă te duci pentru instrumente la Bucureşti, s-ar putea să iei o mare plasă", susţine dr. Ştefan Trifan.
1 miliard lei pentru 14 ani de specializare
Efortul înfiinţării compartimentului de neurochirurgie nu poate fi calculat dacă nu se ţine cont şi de costurile specializării celor doi medici, cu o durată de 7 ani. "Medicii sunt brăileni şi noi, contribuabilii, am plătit 7 ani specializarea la unul, 7 ani la altul, în total 14 ani. În momentul în care le-ai plătit şcolarizarea, nu-i normal să-i ajuţi, să le dai ce au nevoie? După ce banii contribuabililor se duc pe 14 ani de şcolarizare, ce fel de management exterior spitalului este acesta, dacă nu-i ajuţi pe medici?", întreabă retoric dr. Ştefan Mihăilescu. În acest context, dacă neurochirurgii ar fi tentaţi să plece într-un alt centru din ţară, ar trebui să plătească contravaloarea specializării lor, însemnând câte 500 milioane lei de fiecare, a mai precizat managerul spitalului. Neurochirurgia este o specializare pretenţioasă şi nu poate fi trecut cu vederea faptul că experienţa are un rol important, mai ales în stabilirea unui diagnostic. "Avem doi medici, unul cu un an vechime şi altul cu doi ani şi jumătate, după părerea mea sunt bine pregătiţi şi cu potenţial, dar cu potenţial într-o specialitate în care trebuie mulţi ani de lucru. Suntem într-un circuit medical specific oriunde în lume şi în Franţa sau în Japonia se trece pacientul dintr-o parte în alta, pentru că marii specialişti sunt puţini. Iar cazurile, uneori, sunt foarte dificile. Şi mai punem o socoteală, sunt numai doi medici, când unul pleacă în
concediu, măcar o lună pe an, celălalt lucrează singur. Mă gândesc că noi, comunitatea, ar trebui să fim mulţumiţi că am reuşit să-i atragem pe doctorii aceştia. Dacă i-am atras, să-i punem în condiţii de încurajare, de dotare, astfel încât, încetul cu încetul, să facă atât cât pot face ei", a spus dr. Mihăilescu. Neurochirurgul Ştefan Trifan consideră că experienţa căpătată în clinica din Bucureşti, ca rezident, este suficientă pentru a opera fără probleme orice caz, însă pacienţii evită medicii din provincie. "Rezidenţiatul este de 7 ani în neurochirurgie. Venim toţi din clinici. Paradoxul este că un pacient care ar fi venit când eram rezident în clinică, îl operam fără probleme, pentru că îl operam la Bucureşti, aici nu mai vine, că e «prostul» de la Brăila, indiferent cum s-ar numi el", susţine dr. Trifan.
Avertismente de la comisiile de etică şi de disciplină
În primele 6 luni ale anului, la compartimentul de neurochirurgie s-au înregistrat 175 de cazuri de internări continue şi încă 29 internări de zi. Directorul medical al spitalului, dr. Mihai Dobre, ne-a precizat că indicele de complexitate pe primul trimestru a fost de 1,5847, considerat foarte bun pentru acest compartiment. Pe luna aprilie, indicele a fost 1,0917, iar pe luna mai a fost de 1,9565, valori calculate de Şcoala Naţională de Sănătate Publică, în funcţie de complexitatea cazurilor rezolvate la Brăila. "Actul medical se evaluează după criterii, dintre care cel mai important este câţi bani aduci spitalului, respectiv ICM-ul, la care noi avem de realizat 1 şi facem frecvent 2, nu contează cât operăm, contează că indicatorul nostru este 2, suntem eficienţi. Eu sunt mulţumit de ce am operat până acum", consideră dr. Trifan. Paradoxal însă, în ciuda acestor date statistice care arată o activitate medicală eficientă şi a investiţiilor făcute până acum în dotarea compartimentului, există nemulţumiri atât din partea unor pacienţi, dar şi a celorlalţi medici din spital. "Suntem certaţi cu toţi medicii, cu chirurgia, cu orice fel de alte specializări", recunoaşte dr. Trifan. În opinia sa, ceilalţi medici nu înţeleg specificul activităţii de neurochirurgie. "Noi avem încă răbdare să înţeleagă lumea ce înseamnă neurochirurgie şi din păcate, asta se pare că e cel mai greu. Nu-i o «periuţă» pentru manager, dar e cam singurul care a înţeles", susţine dr. Ştefan Trifan. Surse din interiorul spitalului ne-au declarat că, încă de la bun început, cei doi neurochirurgi au manifestat o atitudine necooperantă faţă de ceilalţi medici, în primul rând chirurgi şi anestezişti. În condiţiile în care Spitalul Judeţean este perceput ca având nerochirurgie, iar programul medicilor se încheie la ora 13.00, au existat situaţii în care Spitalul din Galaţi a refuzat primirea unor urgenţe neurochirurgicale venite de la Brăila. Cine răspundea dacă bolnavul deceda pe drum? Medicul chirurg de gardă, afirmă aceleaşi surse. "Programul neurochirurgilor este de la 8 la 13. Dacă sunt cazuri care ajung după această oră la spital şi prind neurochirurgii în sală, n-ai cum să-i scoţi, deoarece operaţiile sunt de lungă durată. Prin protocoale de colaborare, ne ajutăm cu celelalte spitale, exact ca şi cele care nu au neurochirurgie. Sau sunt cazuri care depăşesc nivelul nostru şi atunci trebuie să luăm legătura cu alte spitale, conform protocolului", ne-a precizat directorul Dobre. De altfel, aceste situaţii ar fi fost consemnate în nişte referate înmânate conducerii spitalului, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit. "Când au mai fost discuţii, ca la început, la înfiinţarea un compartiment nou, până se încadrează în colectiv, când au fost referate... au fost chemaţi, în comisia medicală, care analizează activitatea medicală, în comisia de disciplină, în comisia de etică. Au fost trecuţi prin toate comisiile. Cert nu pot să spun ce măsuri au luat, fiecare comisie are atribuţiile sale. Însă au fost avertizaţi", ne-a declarat dr. Mihai Dobre.
Neurochirurgie cu porţile închise
Nu lipsesc nici situaţiile în care oamenii reproşează lipsa unor servicii medicale satisfăcătoare la Brăila şi decid să apeleze la neurochirurgi din Bucureşti sau Galaţi. Această alegere le închide însă porţile compartimentului de neurochirurgie din Brăila. "Aici nu este tarabă, nu ne facem reclamă deşănţată absolut pe nicăieri, care vrea să rămână, să se opereze aici, care nu, nu. Omul preferă în continuare să se ducă la Bucureşti, să se ducă, numai că în momentul când s-a dus acolo, din punctul meu de vedere şi al colegului, şi-a închis porţile către noi. Adică, pacientul nu numai se operează la 300- 500 km de oraşul lui de baştină. După aceea va trebui urmărită plaga, o să aibă nevoie de concediu. Dacă vin la noi, e cam improbabil să-i putem ajuta. Pentru că omul care a operat trebuie să-şi supravegheze pacientul din toate punctele de vedere. Ce fac, îi tratez eu infecţiile plăgii sau ce? Eu îi dau concedii şi el e operat acolo! Nu. Fiecare trebuie să-şi asume responsabilitatea, relaţia medic-pacient este reciprocă. Medicul trebuie să-şi supravegheze pacientul şi pacientul trebuie să-şi anunţe medicul, dacă are probleme. În foaia de ieşire de acolo, scrie că pacientul a fost operat pentru boala cutare, nu o să spună niciodată ce tehnică operatorie i-a făcut. Şi atunci, ca să nu mă leg la cap unde nu mă doare, îl trimit întotdeauna unde s-a operat. Este problema pacienţilor că sunt nemulţumiţi, atâta timp cât şi-au ales medicul, trebuie să-şi ducă crucea până la capăt şi într-un sens şi în celălalt. Dacă nu am fost buni prima oară... Noi ne declinăm această competenţă. Aici se operează în principiu cam tot ce ni se adresează, dacă pacientul are alte opţiuni, să plece în alte părţi. Încă o dată explic, nu încercăm niciodată să-i convingem, este opţiunea lor, cu dragă inimă, să se ducă unde vor. Dar după aceea, să nu ne mai caute", spune dr. Ştefan Trifan. Cum rămâne cu jurământul lui Hipocrate, care obligă orice medic să-şi consacre "viaţa în slujba umanităţii" şi să-şi trateze "colegii ca pe fraţii săi", iar "sănătatea pacienţilor să le fie obligaţie sacră", nu ştim. Să fie eficienţa, exprimată în banii aduşi spitalului, mai importantă decât solicitudinea faţă de bolnavi şi decât colaborarea cu ceilalţi medici?
