Aşa că, bulversaţi de situaţie şi copleşiţi de efortul mult prea mare de a face faţă şi programei şcolare, dar şi noilor reguli din evaluări, elevi şi profesori par deja împăcaţi cu ideea că rezultatele nu vor fi prea mulţumitoare. Pentru că tot mai multe voci susţin asta: un profesor care predă la clasă după programa şi manualele puse la dispoziţie de minister are toate şansele ca elevii lui să nu facă mai nimic la evaluare. Şi nu pentru că nu s-ar munci temeinic, ci pentru că subiectele sunt cu totul altfel concepute, conform sistemului educaţional din vest, cu care elevii noştri nu sunt obişnuiţi. Iar dacă într-o şcoală cu elevi ai căror părinţi se implică în educaţie se mai poate spera la un rezultat cât de cât bun - pentru că părinţii vor putea cumpăra culegeri şi, cu riscul suprasolicitării copiilor vor lucra în plus cu ei şi acasă -, elevii fără posibilităţi materiale şi cu părinţi dezinteresaţi sunt cauze aproape pierdute.
S-a spus şi s-a scris de nenumărate ori că întâi ar trebui schimbate programele, manualele şi apoi să se ceară profesorilor performanţe după standardele vestului, însă de mai bine de 20 de ani nu aude niciun oficial din ministerul de resort. Dintr-un sistem orientat excesiv către domeniul real, s-a obţinut acum o struţo-cămilă, care nici ea nu mai ştie încotro ţinteşte. Copiii şi părinţii sunt dezorientaţi, profesorii, revoltaţi pentru că de 20 de ani li se impune performanţă şi chiar sunt traşi de urechi când n-o obţin, asta deşi de tot atâţia ani sistemul e guvernat de haos, brambureală, lipsă de viziune ori strategie. Asta e marea problemă în România de azi - nimeni nu ştie ce vrea, nimeni nu e sigur de calea pe care merge educaţia. Nu există consecvenţă, perseverenţă şi continuitate. Practic, de 20 de ani vrem şi o cultură generală solidă, şi specializare strictă pe un anumit domeniu, dar vrem şi performanţă. Vrem totul, dar, de fapt, nu obţinem nimic. Oare ce va gândi un elev de clasa a II-a, cu "fb" pe linie dacă rezultatul evaluării va fi sub aşteptări? Înţelege copilul că sistemul e cel tâmpit şi că, date fiind condiţiile, n-avea cum să obţină un rezultat mai bun?! Cum să-l obţină, atâta vreme cât în cei doi ani de şcoală a fost învăţat să recolteze cartofi, iar la testare a fost evaluat după câţi morcovi avea în coş?!
Schimbarea sistemului educaţional în bine este un pariu pe care toţi cei care s-au perindat la conducere l-au pierdut. Obiectivele meschine au avut mereu câştig de cauză. Pentru schimbarea sistemului nu este nevoie doar de voinţă politică, aceasta există, se vede în câte schimbări aiuritoare s-au făcut. Este nevoie şi de o minte limpede, un adevărat jucător de şah, care să gândească mişcările pentru 20 de ani înainte. Abia atunci am putea discuta despre un pariu câştigat.
