În Insula Mare a Brăilei învaţă aproximativ 400 de copii, de la grădiniţă până la clasa a VIII-a. Izolaţi de lumea civilizată - drumul până la Brăila durează şi costă mai mult decât drumul de la Brăila la Bucureşti -, aceşti copii trăiesc cumva într-o lume paralelă în care necesitatea şcolii nu există. Atunci când îi întrebi de ce au luat note proaste, de ce nu învaţă, tac, iar când întorci capul râd pe sub mustăţi. În ochii lor, adulţii preocupaţi de situaţia de la şcoală sunt caraghioşi. În Insula Mare este o altă lume, cu alte reguli, cu alt timp, greu de înţeles, iar cei care vin de la Brăila, chiar şi profesorii lor, sunt văzuţi ca intruşi ce trebuie suportaţi. Oricum, "străinii" nu rezistă prea mult şi vor pleca, deci nu trebuie luaţi în serios.
Şcolile lor arată aproape la fel ca cele din oraş, materialul didactic există, au şi calculatoare, deşi nu toţi au norocul unui profesor care să-i şi înveţe să lucreze cu ele, au şi internet. Totuşi, ceva este altfel, iar acest ceva îi determină pe copii să trateze şcoala cu o indiferenţă crasă, iar pe profesorii lor "îi obligă" să depună armele. Majoritatea celor care termină opt clase rămâne în sat. Rar câte un copil scapă în lume.
Programul "Lapte - corn", refuzat de copii
Şcoala din Măraşu, unde învaţă aproximativ 100 de copii arată foarte bine. Este reabilitată, mobilierul destinat elevilor şi profesorilor este relativ nou. Dulapurile încă mai sunt cele vechi, pentru că primăria nu are bani, deocamdată, să le înlocuiască. Dimineaţa învaţă copiii din ciclul primar. Într-o clasă, un copil, la tablă, se căzneşte să facă ceva calcule. Este o clasă simultană. Sunt şapte copii în clasa I şi opt în clasa a III-a. Învăţătorul lor, Marian Burtea, face naveta o dată la două săptămâni împreună cu profesorul de matematică. În timpul săptămânii locuieşte în sat. "Este greu, dar nu am încotro. Am fost inginer în Progresul, dar m-am recalificat. Am făcut Institutul Pedagogic de la Universitatea «Petre Andrei» din Iaşi, care avea filială la Brăila. Lucrez în învăţământ din 1998. Iniţial am vrut să devin profesor de Educaţie tehnologică, dar nu s-a putut, aşa că am ajuns învăţător. Predau de patru ani aici. Este o zonă puternic defavorizată, pierdută undeva între ape. Unii copii nici nu ştiu ce este ăla tramvai sau bac. Copiii vin la şcoală, cel puţin cât sunt mici, dar interesul pentru învăţătură este foarte scăzut", ne-a explicat învăţătorul Marian Burtea. Merge la două săptămâni acasă pentru că este costisitor, 35 de lei dus-întors. Directorul şcolii era în ziua vizitei noastre la Brăila, pentru a rezolva o problemă cu tezele unice, iar secretara era şi ea plecată să dea un examen. Ca urmare, prin şcoală ne-a însoţit contabilul, Constantin Pană. "La noi mai rar vin cadre didactice care să stea mai mult de un an. Vin aici pentru că nu pot altfel, dar în anul următor nu-i mai prinzi. Ştiu că au avut rezultate slabe la limba română, dar ce să facem? Profesoara este prima dată aici şi nu se înţelege cu copiii. Nici ei nu-i fac viaţa uşoară. Le este greu şi lor să schimbe în fiecare an profesorul. Doar ce ajung să se ataşeze de un profesor, şi anul următor vine altul, aşa că nici ei nu mai sunt deschişi. Este destul de greu, mai ales că ei nici nu citesc", ne-a explicat contabilul şcolii. Poşta vine la trei zile, iar la două săptămâni se face şi aprovizionarea din programul "Lapte corn". Asocierea produselor, unt cu napolitană este nefericită, iar majoritatea copiilor a dat deja semnătură că refuză untul. Ei primesc napolitane, deşi în sat este o brutărie care le-ar putea da cornuri calde, care ar merge mult mai bine cu untul din program. "Brutăria din sat este mică, toate licitaţiile se ţin la judeţ şi nu poate intra în program, deşi pentru copii ar fi mult mai bine", ne-a declarat Constantin Pană. Tot în şcoală funcţionează şi grădiniţa. La grupa mică sunt 20 de copii, iar la grupa mare 19, însă atunci când i-am vizitat erau toţi într-o clasă, aproximativ jumătate din câţi trebuia să fie prezenţi, supravegheaţi de educatoarea Daniela Mocanu. În şcoală există 10 calculatoare într-un laborator de informatică, un centru de informare şi documentare pus la dispoziţia comunităţii şi chiar o bibliotecă, însă pe acolo elevii trec mai rar.
Laboratorul stă nefolosit, din lipsă de profesor
Un alt sat din Insula Mare, Ţăcău, are cu totul 74 de copii la şcoală, 35 în clasele primare şi 39 la gimnaziu. Sunt clase simultane. Coordonatorul şcolii, Veneţia Spiridon, ne povesteşte că din cauza lipsei mijloacelor de transport nu vine la ei niciun profesor mai bun şi acest lucru se reflectă în rezultatele copiilor. Uneori şi ea trebuie să meargă pe jos şapte kilometri până ajunge la un mijloc de transport în comun. Educatoarea Carmen Bordea are în grupa sa 28 de copii şi este un exemplu pentru comunitate. A plecat din sat, a urmat Liceul Pedagogic şi acum s-a întors aici ca educatoare. Coordonatoarea şcolii, Veneţia Spiridon, este foarte mândră de tânăra educatoare, pentru că a avut-o elevă. "Este foarte dificil, dar ne-am obişnuit. Până anul trecut erau noroaie foarte mari şi îmi aduceam copilul în spate la şcoală. Nu avem apă în şcoală, iar grupul sanitar este în curte. Abia după ce l-am făcut ni s-a spus că ar fi trebuit făcut în clădire, aşa că nu avem şi nici nu o să avem autorizaţie sanitară, mai ales că şi grădiniţa este tot în şcoală. Noi, în şcoală, avem şi laborator de informatică, cu internet, dar nu se lucrează în el pentru că nu avem profesor. Copiii nu se pot transporta la o altă şcoală, mai mare, pentru că nu avem mijloc de transport, aşa că ne chinuim cum putem", a explicat Veneţia Spiridon.
Doar trei elevi din 15 prezenţi la şcoală
O altă şcoală mai mare din Insula Mare a Brăilei este cea din Frecăţei. A fost reabilitată de curând. Chiar în urmă cu câteva zile a fost luată în primire de directorul Marioara Vlaicu. Arată la fel ca oricare şcoală, chiar şi din oraş. Aparenţa de normalitate este însă contrazisă de rezultatele la teza cu subiect unic de la română. Niciun elev nu a reuşit să ia notă de trecere. Directorul Marioara Vlaicu, ruşinată de contraperformanţa elevilor săi, povesteşte că probleme au fost dintotdeauna, în special la limba română. Teste Naţionale, Capacitate sau Teze cu Subiect Unic, elevii ratau limba română, însă rezultate atât de slabe ca anul acesta nu au mai avut. "Am discutat cu profesorii, i-am întrebat ce s-a întâmplat şi mi-au spus că nu au fost atenţi elevii. Eu când intru în asistenţă totul e în regulă. Poate că vina este a profesorilor, care ar trebui să folosească la predare metode mai noi, să-i atragă pe elevi către disciplină. La limba română am avut şi note de doi, chiar şi unu". Directorul ne arată tezele care au obţinut note incredibil de mici. Pe una dintre lucrări, acolo unde se cerea identificarea subiectului dintr-o propoziţie, în dreptul subiectului este trecută, incredibil, o conjuncţie! Elevul respectiv nu a obţinut niciun punct nici la gramatică, dar nici la compunere, pentru simplul motiv că a scris altceva decât i se cerea. Aceeaşi notă descurajantă a fost dată şi de profesorul de la clasă şi de cel din centrul de corectare. "Noi am organizat şi program de lucru suplimentar, însă au venit foarte puţini, am făcut şi simulări, dar copiii nu lucrează deloc singuri. Sunt în clasa a VIII-a, termină, şi nici ei, nici părinţii nu mai acordă nicio atenţie şcolii pentru că rămân în sat. Noi avem spaţii frumoase, şcoală mare, dar avem doar 15 copii la gimnaziu şi 23 la primar, în clase simultane. Nu putem să aducem la noi copiii din satele apropiate din cauza drumurilor. Şi ne chinuim aşa. Avem profesori calificaţi, dar nu obţin rezultate", a spus directorul Marioara Vlaicu. Ca să nu se mai înveţe în sistem simultan, ar trebui aduşi la Frecăţei, cu transportul şcolar, elevii din Agaua - 28 şi cei din Titcov - 28, iar în satele respective, unde au fost reabilitate şcolile, să rămână doar învăţământul primar. Acesta este însă doar un vis, pentru că nu există transport şcolar, dar, mai ales, nu există drumuri practicabile.
Profesorii se declară învinşi
Deşi la limba română este profesor calificat, care predă de mai mulţi ani în şcoală, Marius Lungu, elevii sunt străini de materie. Aflat în cancelarie, profesorul ne spune, în timp ce îndesa nişte referate de o jumătate de pagină în mape de plastic, că elevii nu sunt interesaţi de şcoală, că nu are ce să le facă dacă ei nu învaţă. Explicaţia sa pentru rezultatul mai bun la matematică vine din faptul că li s-a tras o săpuneală după teza la română, iar la matematică au învăţat. Rămân multe semne de întrebare, dar preferăm să discutăm şi cu elevii.
În clasă, din cei 15 elevi care ar fi trebuit să fie la ora de geografie mai sunt doar trei. Aparent serioşi, respectuoşi, încep să se hlizească şi să-şi arunce priviri ghiduşe atunci când sunt întrebaţi de rezultatele proaste de la teza la limba română. Nu dau nicio explicaţie, nu sunt ruşinaţi. Pentru ei, aceste note chiar nu au nicio însemnătate. În schimb, atunci când sunt întrebaţi ce liceu vor să urmeze, visează la o clasă de înot la LPS, la clase de mecanici auto la "Istrati" sau chiar la Seminarul Teologic de la Galaţi. O altă elevă vrea să ajungă la un liceu economic în Constanţa, ne spune directorul. Dorinţe aparent incompatibile cu performanţele lor şcolare. Ultimii doi elevi de-a VIII-a rămân în sat pentru că părinţii nu au bani să-i ţină la oraş, la şcoală.
Vieţi sfârşite înainte de a începe, doar pentru că au avut ghinionul să se nască într-o zonă izolată de ape şi de oameni. O femeie din sat ne spune că foarte puţini pleacă să-şi câştige pâinea în altă parte. Cei mai mulţi rămân aici, au grijă de animale, de grădini. Pământ mult de lucrat nu au, pentru că totul este arendat. Şi drumurile mai bune din pământ, atunci când nu plouă, le sunt interzise ca nu cumva să fure. S-au obişnuit, însă, şi acceptă totul în tăcere şi cu seninătate.
