• un detașament format din 15 pompieri brăileni – un ofițer, cinci subofițeri și nouă soldați gradați profesioniști – a plecat la sfârșit de săptămână, spre județul Suceava, pentru a se alătura eforturilor de înlăturare a efectelor inundațiilor din zona orașului Broșteni
Sâmbătă, 2 august 2025, la ora 08:00 dimineața, în curtea Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”Dunărea” Brăila se simțea o liniște apăsătoare, spartă doar de motoarele autospecialelor pornite. Un ofițer, cinci subofițeri și nouă soldați gradați profesioniști au pornit într-o misiune grea, dar necesară, să aducă sprijin și speranță locuitorilor din Broșteni, Suceava – una dintre cele mai afectate zone din țară în urma inundațiilor catastrofale din ultimele zile. Când natura se dezlănțuie, oamenii caută sprijin. Iar pompierii sunt mereu acolo – primii care ajung, ultimii care pleacă. ”Am ajuns, am văzut și ne-am apucat de treabă”, au spus simplu salvatorii brăileni.
Mai mult decât o intervenție – o promisiune de umanitate
La momentul plecării, se estima că misiunea va dura 48 de ore. Dar odată ajunși la Broșteni, realitatea din teren a vorbit altfel. Case îngropate în noroi, drumuri complet impracticabile, oameni evacuați care priveau în gol către ceea ce, cândva, era „acasă”. În fața acestor imagini, pompierii au luat o decizie firească: vor rămâne cât va fi nevoie. Nu pentru că au fost obligați, ci pentru că asta fac salvatorii: stau lângă oameni până durerea se transformă în speranță. ”E mai grav decât ne imaginam. Dar ne-am organizat rapid, am intrat în gospodării, am început să curățăm, să distribuim provizii, să degajăm drumuri. Am văzut lacrimi, dar și recunoștință. Și asta ne ține în picioare”, a spus unul dintre subofițerii cu peste două decenii de experiență în intervenții dificile.
Broșteniul lui Nică și noroiul de azi
Orașul Broșteni, pe care mulți îl cunosc ca fiind satul în care a învățat Nică a lui Ștefan a Petrei – personajul lui Ion Creangă –, nu este doar un loc cu o istorie pitorească. Este un oraș viu, cu oameni simpli, muncitori, care acum trăiesc sub amenințarea apei și a dezastrului. Pentru mulți pompieri, această misiune nu e doar despre decolmatare sau transport de provizii. Este despre reconstruirea demnității umane acoperite de mâl.
”Ce poate fi mai emoționant decât să știi că scoți din noroi un loc cu atâta însemnătate? Că readuci speranța acolo unde altădată se învăța carte și se citeau povești?”, a spus unul dintre pompierii tineri, care s-a alăturat misiunii ca parte a primului său an în uniformă.
Misiune fără pauză: muncă în noroi și suflete reconectate
Echipajul din Brăila face parte dintr-un efort național. În teren, pompierii lucrează neîncetat, în condiții grele: puțină odihnă, multe ore în picioare, echipamente grele, și mai ales, imaginea dureroasă a unor comunități afectate.
Pe teren, pompierii brăileni lucrează cot la cot cu colegii din întreaga țară. Curăță gospodării acoperite de noroi, ajută la decolmatarea drumurilor, transportă apă potabilă și provizii esențiale. Nu este doar o muncă fizică grea, de care nu se plâng, ci și una profund umană. Fiecare casă curățată, fiecare drum desfundat înseamnă o șansă în plus ca viața să revină la normal pentru cei afectați. Pentru că fiecare gest de solidaritate dă roade.”Oamenii au început să înțeleagă că nu sunt singuri. Că nu i-a uitat nimeni. Iar când vezi pe chipul lor o rază de lumină, știi că tot efortul tău nu a fost în zadar”, mai adaugă unul dintre subofițeri.
Nu doar salvatori, ci simboluri ale speranței
Prezența pompierilor brăileni în Suceava este o lecție despre ce înseamnă solidaritatea în fața dezastrului. Într-o Românie în care uneori uităm ce ne unește, aceste misiuni ne reamintesc că umanitatea este cel mai puternic echipament de protecție.
Ei nu poartă mantii, dar sunt priviți ca eroi. Nu cer recunoaștere, dar lasă în urmă case curate și inimi liniștite. Misiunea continuă. Cu determinare. Cu empatie. Cu inimile deschise. Pompierii brăileni, vor rămâne în Broșteni până când vor ști că fiecare efort a alinat suferința, iar fiecare intervenție a redat comunității un pic din ceea ce a pierdut.
”Asta depinde de noi, de noi toți!” – o frază care nu e doar un motto de misiune, ci un apel la responsabilitate colectivă. Pentru că, atunci când natura ne pune la încercare, doar împreună putem ridica ceea ce a fost doborât.
