Dar tocmai pentru că e criză şi bani puţini la buget, îndrăznesc să sper că nişte oameni de talia parlamentarilor noştri şi-ar permite să vorbească pe banii proprii la telefonul mobil ori să-şi plătească singuri benzina pe care o consumă cu deplasările la Bucureşti. La urma urmei, n-ar fi cine ştie ce sumă: se duc luni şi se întorc joi în teritoriu. Asta teoretic, pentru că în practică deconturile pentru transport depăşesc cu mult această distanţă, inclusiv în perioadele în care Parlamentul este în vacanţă sau în care senatorii şi deputaţii lipsesc de la serviciu. Da, un parlamentar se deplasează mult şi în teritoriu, teoretic. În practică, nu ştiu câţi dintre aleşi au mai trecut prin colegiul care i-a trimis în Parlament sau de câte ori a făcut-o în acest an. Dacă tot vorbim de criză şi de austeritate bugetară, de reduceri de cheltuieli şi de salarii la bugetari, de solidaritate şi de economii, consider că nişte parlamentari şi-ar permite să-şi susţină şi singuri unele cheltuieli, mai ales că nu cred să fie vreunul care să trăiască exclusiv din banii primiţi de la stat. Nu de alta, dar, sincer, în actualele condiţii, nu cred că preţul plătit de la buget pentru parlamentarii de Brăila - şi nu numai - este unul chiar justificat.
