Nu aș fi zis niciodată că Florin Cîțu de acum un an va fi Florin Cîțu de acum. Și probabil nu cred că există vreun politician care să se fi schimbat atât de mult în atitudine în doar câteva luni și care să dezamăgească atât de mult, într-un timp atât de scurt - cel puțin pe mine.
Până nu demult, Florin Cîțu părea un om din noua generație de politicieni, cu o nouă gândire, cu o nouă atitudine, un tip pregătit profesional, cu studii superioare făcute în SUA, pe bune, fără a plagia, un tip cu principii, cu care se poate discuta, un tip din bula celor care au fost cu adevărat revoltați de politica dusă de PSD în general și mai ales în timpul lui Dragnea. Florin Cîțu chiar a fost prezent la mitingurile alea anti-PSD și împotriva politicii penale a fostei alianțe de guvernare PSD-ALDE-UDMR. Fără să se dea în spectacol că e prezent acolo. Analistul economic Florin Cîțu era un tip care știa ce vorbește. Ba chiar și politicianul și ministrul de Finanțe Florin Cîțu părea un tip onest și implicat în ceea ce face. Schimbarea este una demnă de un studiu de caz pentru o lucrare de psihologie – ca să nu spun psihiatrie. Sincer, nimic nu prevestea anul trecut, de exemplu, ceea ce a devenit Florin Cîțu în prezent. Extrem de arogant, plin de o autosuficiență grețoasă, cinic, mincinos, răzbunător, radical în decizii, decis să arunce nu doar propriul partid în aer ori coaliția de guvernare, ci însăși țara, cu totul.
Evident, „curajul” ăsta stupid i se trage de la faptul că este susținut și dirijat direct de mai noul președinte-jucător (de golf), Klaus Iohannis. Dar, totuși, să fii capabil de o asemenea schimbare comportamentală spune multe despre caracterul tău și despre profilul tău psihologic. Ar fi fost ideal ca orice om politic sau orice candidat la o funcție publică înaltă să treacă printr-o riguroasă evaluare psihologică înainte de a i se da accesul la putere. Pentru că, iată, puterea chiar tâmpește. Ar fi fost recomandat măcar ca, în schema de personal a cabinetului premierului, să existe și un post de psiholog, unul angajat pe bune, care să-l poată consilia pe deținătorul funcției. Pentru că Florin Cîțu de acum chiar nu mai are nicio legătură cu Florin Cîțu de anul trecut. Sincer, pare ca în filmele alea SF, în care un personaj devine doar corpul-gazdă al unui invadator extraterestru – în cazul de față, mai degrabă un invadator pesedist.
Ultima șansă a „eliberării” lui Cîțu de spiritul care-i posedă corpul și mintea a rămas, culmea, Congresul PNL. Doar propriul partid mai poate să-l aducă pe Cîțu cu picioarele pe pământ. Ratarea câștigării funcției de președinte al PNL ar fi singurul reset posibil acum. Ironic, Ludovic Orban pare singurul capabil să refacă alianța de guvernare cu USR Plus, dacă va rămâne președinte al liberalilor - deși e puțin probabil să se întâmple asta. Dar, dincolo de surpriza în sine, ar putea fi dovada că pierderea puterii te poate vindeca de tâmpenie. Sau măcar te aruncă la coșul de gunoi al politicii.
